Sunt tânără. Cred. Până-n treizeciul ăla care sperie groaznic femeile. Am trecut etape. Stări. M-am maturizat într-un fel sau altul. Am râs zgomotos, în hohote. Am plâns tot aşa. Am scris în jurnalele mele de domnişoară, în caietele mele de poezii, pe site-uri, bloguri, în reviste, antologii, într-un volum de versuri care m-a definit în cel mai curat mod – „măr copt de iubire”. Şi mai am. De copt, mă refer.
Deşi derutată la momentul ăsta, trebuie să recunosc că am un sentiment puternic şi prostesc de mândrie pentru noul meu rol de femeie cu bebe în burtică. Trăirea e absolut nouă. Până acum rătăceam printr-o întreagă lume de fantezii, avându-l ca subiect pe bebele mic cu pielea roz bombon şi pe mine, frumoasă într-un mod neaşteptat, alături de soţul meu, care vine în fugă de la serviciu pentru a-mi face negreşit toate poftele. Că doar sunt mămică.
Adevărul e un pic altfel. De fapt, în burta mea e un senzor sensibil la orice, care mă trimite la baie de câte ori are el chef să se strâmbe la aproape tot ce mânânc, iar eu să ţin wc-ul în braţe, după ce mă fardez frumos şi elegant ca o doamnă ca să plec la birou. Mă cântăresc zilnic şi constat că bebeluşul începe să crească într-un ritm monstruos. Fiecare strădanie de a mă simţi mai bine conţine zeci de fructe mâncate cu disperare, kile de apă plată cu lămâie, mers pe jos şi mişcare, ca-n fiecare dimineaţă să fie la fel. Să mă trezesc de-a dreptul sătulă de toate. Uff.
Dar sunt gravidă! Ce mă interesează pe mine câte femei au făcut asta înaintea mea? Că fostele mele colegele de şcoală au trântit plozi rând pe rând. Sau că e plin facebook-ul de bebeluşi pozaţi în toate felurile posibile? O fostă colegă ţine neapărat să împărtăşească orice face bebe. Zilnic. Ceas de ceas. „I-au crescut doi dinţişori”. „A zis moama”. „A făcut căcuţă moale”. Brrr. Mi-e frică.
Rămân la simţământul meu nou şi încântător că sunt nemaipomenită cu făptura asta mititică în burtă, cu gândul că voi face în curând un 69 (pe cântar!), iar dormitorul se va transforma într-un paradis cu miros de lapte şi pudră de talc. Toate astea, ca să am motiv să merg nepăsătoare cu burta înainte ca şi cum v-aş transmite: „priviţi, oameni buni, am făcut sex!”, la fiecare efuziune de admiraţie a unora: „e gravidăăă!”
Guestpost by Ştefania Puşcalău
Citiţi şi
Ceri mult, zise el. Valorez mult, răspunse ea.
Stresul matern în timpul sarcinii la femei – Cum afectează sănătatea reproductivă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
