„Privim lumea o dată, în copilărie. Restul este amintire.” – Louise Elisabeth Glück, Premiul Nobel pentru Literatură, 2020

“Trebuie să-ți trăiești viața, dacă ai de gând să faci ceva original. Munca ta va izvorî dintr-o viață autentică, iar dacă tu îți reprimi toate impulsurile pasionale venite dintr-o artă care încă nu s-a afirmat, faci o greșeală teribilă. Când eram tânără, am dus viața pe care se presupunea că o duc scriitorii, în care repudiezi lumea consacrându-ți toate energiile sarcinii de a face artă.

Stăteam la un birou în Provincetown – și cu cât stăteam mai mult fără să scriu, cu atât gândeam mai mult că nu renunțasem destul la lume. După doi ani petrecuți astfel, am ajuns la concluzia că nu voi fi o scriitoare. Așa că mi-am luat un post de profesoară în Vermont, deși pănă atunci îmi petrecusem viața gândind că poeții adevărați nu predau. Dar mi-am luat această slujbă și din momentul în care am început să predau, din minutul în care am avut obligații față de lume, am început să scriu din nou.” – Louise Glück (tot interviul, aici)

Louise Glück s-a născut la New York în 1943 și a studiat literatura la Universitatea Columbia. A predat la mai multe universități, între care la Universitatea Yale. Laureata Premiului Nobel publică volume de poezie de la sfârșitul anilor 60, fiind distinsă în 1992 cu Premiul Pulitzer pentru volumul “Irisul sălbatic” – poarta prin care cititorii au ocazia de a face cunoștință atât cu natura însuflețită, cât și cu cea neînsuflețită. Louise Glück, desemnată în 2003 “Poet Laureat”, titlu de mare prestigiu acordat anual, este una dintre cele mai importante poete din istoria Statelor Unite.

Deși Louise Glück era vehiculată drept posibilă câștigătoare a Nobelului pentru Literatură, puțini experți literari s-au așteptat la această alegere, Margaret Atwood din Canada sau scriitoarea francofonă Maryse Condé din Guadelupa fiind considerate mai aproape de obținerea distincției. Academia Suedeză a reușit din nou să surprindă lumea literară cu o decizie neobișnuită, remarcă agențiile de presă.

Printre cele mai populare motive ale operei poetice a Louisei Glück se numără miturile antice, în care ea reflectă condiția umană și astfel reexaminează în mod constant potențialul interpretativ al materialelor clasice. Cu precădere în volumul de poezii “Averno”, Glück împletește armonios antichitatea și prezentul. Titlul face trimitere la acul Averno în Câmpurile Flegrei, fiind considerat din Antichitate până în Evul Mediu una dintre porțile de acces către infern. Poeziile Louisei Glück tematizează acest prag dintre moarte și viață, emblematic pentru toate tranzițiile.

Anul trecut, academia a ales doi câștigători, premiul pentru literatură din 2018 fiind anulat din cauza unui scandal care a implicat-o pe fosta academiciană Katarina Frostenson și pe soțul ei, Jean-Claude Arnault. Pentru 2018 și 2019 au fost premiați scriitoarea poloneză Olga Tokarczuk, respectiv scriitorul austriac Peter Handke.

sursa: BBC

Louise Glück, în 1968. Credit Fred W. McDarrah/Getty Images

***

Suferința lui Circe

În cele din urmă, m-am făcut

Cunoscut soției tale cum

Un zeu s-ar fi făcut, în propria ei casă, în

Ithaca, o voce

Fără corp: ea

S-a oprit din țesut, capul întorcându-se

Mai întâi la dreapta, apoi la stânga,

Deși era fără de speranță, desigur,

Să asocieze acel sunet cu oricare

Sursă obiectivă: mă îndoiesc că

Ea va reveni la ghergheful ei

Știind ce știe acum. Când

O vei revedea, spune-i că

Așa își ia un zeu la revedere:

Dacă sunt în capul ei pe veci

Sunt în viața ta pentru totdeauna.

Puterea lui Circe 

Nu am transformat pe nimeni niciodată în porc.

Unii oameni sunt porci; i-am făcut

Să arate ca porcii.

Sunt sătulă de lumea voastră

Care lasă exteriorul să mascheze interiorul. Bărbații

voștri nu erau bărbați răi;

Viața indisciplinată

Le-a făcut asta. Ca porci,

Sub îngrijirea

Mea și a doamnelor mele, ei

S-au îndulcit de-ndată.

Apoi am inversat vraja, arătându-ți bunătatea,

Precum și puterea mea. Am văzut

Că am putut fi fericiți aici,

Cum sunt bărbații și femeile

Când nevoile lor sunt simple. În aceeași respirație,

Ți-am prevăzut plecarea,

Bărbații tăi cu ajutorul meu ținând piept

Mării plângăcioase și învolburate. Crezi

Că niște lacrimi m-au supărat? Prietenul meu,

Fiecare vrăjitoare este

Pragmatică în inima ei; nimeni nu vede esența care nu poate

Înfrunta limita. Dacă aș fi vrut doar să te țin

Te-aș fi putut ține prizonier.

Tortura lui Circe

Regret cu amărăciune

Anii în care te-am iubit atât în

Prezența, cât și în absența ta, regret

Legea, vocația

Care mi-au interzis să te țin, marea

O foaie de sticlă, frumusețea vapoarelor grecești

Decolorată de soare: cum

Aș fi putut avea putere dacă

Nu am avut nicio dorință

Să te transform: cum

Mi-ai iubit corpul,

Cum ai găsit în el

Pasiunea pe care am ținut-o deasupra

Tuturor celorlalte daruri, în acel unic moment,

Peste onoare și speranță, peste

Loialitate, în numele acelei legături

Îți refuz

Asemenea sentiment pentru soția ta

La fel cum refuz

Să șezi cu ea, refuz

Să mai dormi vreodată

De nu te pot avea.