Ion Negoiţescu, cunoscutul critic literar şi membru al Cercului Literar de la Sibiu, are undeva o foarte frumoasă evocare a prinţesei Martha Bibescu. Evocarea cu pricina (apărută în „Scriitori contemporani”, 1994) este reluată în volumul „Din însemnările unui cosmopolit” (Editura Paralela 45, 1999, ediţie îngrijită de Dan Damaschin).
Martha era fiica unui cunoscut politician din timpul domniei lui Carol I, conservatorul Ion Lahovari, şi a Emmei Mavrocordat; s-a născut la Bucureşti în 1886 şi s-a măritat în 1902 cu George Valentin Bibescu, pionier al automobilului şi al aviaţiei în România. Atrasă încă din adolescenţă de literatură, Martha Bibescu sau Bibesco – princesse Bibesco, cum îi plăcea ei să-şi spună – a devenit curând o scriitoare franceză de renume. Ea şi-a petrecut existenţa între Paris, unde cărţile sale vedeau lumina tiparului, şi reşedinţa din România – foarte adesea Palatul Mogoşoaia – unde le scria. A scris, printre altele, „Izvor, le pays des saules” „(Izvor, ţara sălciilor”, 1923), „Le perroquet vert” („Papagalul verde”, 1924), „Catherine-Paris” (1927) – cărţi foarte bine primite pe malurile Senei, în epocă. Probabil că cea mai cunoscută rămâne, totuşi, evocarea din 1927, „Au bal avec Marcel Proust” („La bal cu Marcel Proust”).
De altfel, înrudită fiind – atât prin propria familie, cât şi prin cea a soţului ei – cu marea aristocraţie română, dar şi franceză, Martha Bibescu a dus o existenţă mondenă de înalt nivel şi foarte cosmopolită, nu numai la Paris, dar şi la Viena, Berlin, Roma, Madrid şi Londra. Femeie foarte frumoasă, inteligentă şi ambiţioasă, Martha Bibescu a frecventat personaje din sferele marii politici şi diplomaţii europene, stârnind nu rareori iubiri pasionale sau fidele. Iată ce ne spune în această privinţă Ion Negoiţescu: „A întreţine relaţii foarte intime, durabile în general, cu Kronprinzul Germaniei wilhelmiene, cu regele Ferdinand al României, cu regele Alfons al 13-lea al Spaniei, cu primul ministru al Angliei, laburistul Ramsay MacDonald şi politicieni notorii odinioară, precum Henry de Jouvenel ori Thomson of Cardington, nu este desigur ceva banal, ţinând cont mai cu seamă de faptul că, după cum o atestă fondul epistolar, aceşti bărbaţi au iubit-o, unii pasional, alţii fidel, iar relaţiile lor nu au fost niciodată considerate scandalos: ea cinează, de pildă, cu regina Spaniei, corespondează cu văduva Kronprinzului sau ocupă locul lui Colette (fosta soţie a lui Henry de Jouvenel) în Academia Regală belgiană, iar Posada şi Mogoşoaia erau frecvent vizitate de membrii familiei regale române”.
Martha Bibescu, o femeie fascinată de putere, care a reuşit să se afle mereu în preajma oamenilor care o exercită, a făcut parte, în acelaşi timp, alături de Elena Văcărescu şi Anna de Noailles, din primul val de scriitori de origine română care s-au impus în literatura franceză – în epoca de tranziţie de la secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea. Paginile ei cele mai reuşite descriu peisajul natal, de care era îndrăgostită – Palatul Mogoşoaia de astăzi este reconstituit de prinţesă, după „gustul şi cheltuiala ei”.
La finele evocării sale, Ion Negoiţescu notează, în spiritul unei mici reflecţii de sociologie literară: „Martha Bibescu nu a participat propriu-zis la viaţa literară pariziană, dar faptul că un Paul Claudel (cu care a susţinut o substanţială corespondenţă), un Valéry, un Saint John-Perse, un Cocteau, un Montherlant, un Supervielle, chiar un André Gide, ori mai bătrânii Anatole France sau Maurice Barrès i-au acordat, fie şi monden doar, atenţie caracterizează modul de penetraţie a românilor din prima etapă în spiritualitatea franceză”.
Citiţi şi
Citiți la timp, altfel copilul interior și nevoia lui de povești îți pot face surprize
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
