Când m-ai iubit prima oară pentru totdeauna.
Cu buzele sufletului tău mi-ai sărutat neștiutul din mine. Și m-am aflat.
Doamne, pe ce cărări ale extazului mi-ai purtat pântecele minții dimpreună cu trupul neajutorat și ostoit în căutarea-i!
Cu mâinile inimii tale mi-ai învăluit neputința cedării absolute, sublima stare perpetuă de atunci…
Respirându-mă cu tot albastrul ochilor tăi, m-ai transformat în cel mai supus moft urcat pe piedestalul adorației supreme.
Mi-ai privit cu mâinile tale pielea într-un mod de-a dreptul abisal, aruncându-mă pentru totdeauna în sclavia fericirii noastre desăvârșite. Fără dorințe sau putințe de întoarcere.
Mi-am triumfat rostul, aproape inconștient, preț de câteva secunde infinite simțindu-mi totul în imensitatea unicei trăiri lăuntrice a vintrelor mele.
Când m-ai iubit prima oară pentru totdeauna.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
