“Balet, modă, Balșoi, Chanel și Zakharova – ce-ți poți dori mai mult?” scria Savannah Saunders pentru The Wonderful World of Dance după premiera londoneză a piesei de teatru monocromatic într-un act pe scena Coliseum – Modanse: Gabrielle Chanel/Come un Respiro.
Prima jumătate, Come un Respiro, o reluare coregrafiată de fostul balerin Mauro Bigonzetti a fost destul de criticată din pricina muzicii ori a “răcelii” interpretative a balerinilor, altfel, tehnic, impecabili.
Svetlana Zakharova în Come un respiro © Jack Devant
A doua parte a spectacolului Modanse, premiera Gabrielle Chanel, o biografie dansată în coregrafia lui Yuri Posokhov, a fost piesa de rezistență și favorita criticilor – povestea transformării tinerei Gabrielle în uriașa personalitate a modei Coco Chanel. Costume divine, joc interactiv, lumini fabuloase și proiecții video cu imagini și citate memorabile ale acestei femei care și-a marcat inconfundabil timpul în care a trăit, dar și un viitor fără frontiere.
© Jack Devant
Piesa se deschide cu Svetlana Zakharova așezată într-un fotoliu, picior peste picior, cu țigara în mână, în postura elegantă, sigură de ea, grațioasă, a “infamei” Coco.
Coco Chanel by Horst P. Horst
Un film alb negru cu tânăra Gabrielle rulează pe ecran, Coco, acum în picioare, privește la reflecția ei din vremea când povestea vieții ei abia începea să se scrie.
“Stilul nu se demodează niciodată.”
Grația naturală a Svetlanei Zakharova, deschiderile glorioase, tehnica precisă și fascinantul ei talent, mișcările și gesturile perfecte cu care execută pașii clasici, dar și abstracți, lasă publicul fără suflare. Tot corpul de balet care o acompaniază este impresionant, dar ochii sunt pe prima ballerina. Costumele ei au fost create de Casa Chanel.
Din povestea spusă pe scenă nu lipsește marea iubire – Arthur Capel, ilustrată printr-un pas de deux divin cu Jacopo Tissi, și nici parfumul Chanel No. 5 omagiat printr-un dans cu sticle tranparente susținut într-un stil flamboaiant de balerinele asistente ale Svetlanei.
Pe video, spectatorii îi vizitează apartamentul, merg la curse, văd moda sfârșitului de secol înainte ca ea să o elibereze, îndepărtându-i multele fuste, pălăriile și scurtând poalele. Apar și ceilați bărbați din viața ei – iubitul bogat Étienne Balsan, dansatorul Serge Lifar, Parfumierul cu care a creat parfumul semnătură. Dansatorii în costume de baie recrează Le Train Bleu (1924).
Pentru legătura dintre balet și modă este aleasă colaborarea creativă dintre Coco Chanel și Diaghilev pentru Ballets Russes. Multă acțiune de încadrat într-o singură oră.
Această piesă într-un act e plină de dramă, design, dragoste, decandență, frumusețe și stil care se potrivesc atât de bine amintirii unei femei cunoscută simplu drept Coco.
O secvență mică, să vă faceți o idee. Nu știu cine și când va avea ocazia să vadă acest spectacol, dar se pare că merită un sacrificiu. 🙂
Mie asemănarea mi se pare uluitoare, vouă nu vi se pare?
Iat-o! (un amănunt: fata asta talent 274%, prim balerină la două teatre celebre, Balșoi din Moscova și La Scala din Milano, are pe contul de instagram numai 154 k de urmăritori…)
Aș plăti un bilet să-l văd. Trebuie să urmărim pe unde va mai fi jucat, că sigur nu vine Bolșoi prea curând în România cu o asemenea stea în distribuție.
Sursa aici.
Citiţi şi
Emilie Flöge, designerul uitat
Obsesia perfecțiunii – The American (Joika)
Maria Tallchief – dansatoarea americană care a luat pe sus Parisul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
