Din păcate, de o peroadă, Iohannis a început să vorbească. De când nu mai tace (marea sa calitate), e tot mai vizibilă statura morală a președintelui nostru, adus ca salvator al națiunii, cu girofar, de la Sibiu, ca să ne scape de calamitatea Ponta. Statură deosebită, un adevărat copilul minune din Carpați.
Botezat nemțește, însoțit de mitul bunului administrator, Iohannis a descălecat în capitală, a îngânat imnul, a tăcut solemn, a vorbit în reluare și Ponta a pierdut, pe mâna propriei megalomanii scabroase și pe prostia sfidării alegătorilor de peste mări și oceane. Apropo, n-a plătit nimeni nici pentru măgăria aceea.
Așa că ochii românilor, deprinși cu întunericul, s-au închis viguros în fața tuturor bubelor prezidențiale. Bube mici, de provincie. S-a putut merge mai departe. O meschinărie cu locul de muncă, o casă ici, o casă colo, aport la Grivco, nimic deosebit.
Și așa a început lunga domnie a președintelui. Din primul mandat se remarcă un proiect pentru educația națională care n-a depășit stadiul de vorbă goală, adică de gargară. Bașca: coabitarea reciproc avantajoasă cu PSD și două intervenții salvatoare, în ceasul al XIII-lea, când o luase pușcăriabilul Dragnea pe câmpii și ne băteau euroatlanticii obrazul. A, și o șapcă de la Trump. Care a costat ceva.
Apoi, marea victorie împotriva Vioricăi-Vasilica, o doamnă care n-ar trece nici de la grupa mică la grupa mijlocie într-o țară cu un sistem de învățământ reformat pas cu pas. Și apoi cheremul, hatârul, moftul. Musculatura bine lucrată, rânjetul tâmp din clăpari cât încă nu se răciseră morții de la Matei Balș, noul Colectiv, care n-a mai fost așa de Colectiv, fiindcă, aia e, românul știe că dacă mergi la spital mai și mori într-un incendiu. În plus, deși inocent, poporul nostru este și ipocrit.
Și așa ne-am trezit cu Iohannis, cu charisma unui robot de bucătărie luat la mâna a doua, fiind ceea ce a fost de la început: o improvizație, o găselniță de alba-neagra, un navetist momit cu posibilitatea de a bugetări etern și a voiaja intens.
Deja se poate anticipa bilanțul definitiv: încă zece ani pierduți. Măcar au avut nume frumos, nemțesc, și nu s-a mai văzut golul de dedesubt: epoca Iohannis.
Și eu, ca mulți dintre dumneavoastră, sunt vinovat pentru această farsă. L-am votat de două ori, o dată cu îngrijorare, a doua oară în silă.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Țara în care hoții și proștii ne omoară între ei
Tu știi ce mai face copilul tău interior?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
