Păi, ce ar fi de făcut înainte să te îmbarci spre Emirate, mai întâi în calitate de pasager şi, ulterior cu ambiţii „înalte”, de stewardesă pe la Abu-Dhabi?
M-am uitat de curiozitate pe un site de recrutare de sterwardese pentru arabi şi mă minunam că nicio candidată nu e blondă (cel puţin în pozele puse de ei, nu sunt). Păi cum aşa, că tu, dragă S, eşti şi blondă, eşti şi înaltă, tocmai bună de frânt inima arabului dispus să plătească în plus pentru business class? În fine, astea sunt detalii. Tu ai trecut probele (şi alea pentru brunete?) şi ai fost acceptată. Asta e tot ce contează. Da, ştiu, numai 20 de candidate au trecut din 300! Bravo ţie, ţi-ai găsit vocaţia şi i-ai convins şi pe alţii să investească în visul tău carieristic frumos, ceea ce chiar e o reuşită. Mor de invidie!
Buun. Pre-condiţiile fiind complet îndeplinite – eşti blondă, ai doi metri de craci, vorbeşti afectat de la botoxul injectat – înainte de interviu – în buze şi eşti şi hotărâtă să laşi în urmă „corporaţia asta netrebnică”, să îi renegi pe „nenorociţii” ăştia care n-au avut ce face decât să îţi întrebe ţie echipa din subordine dacă e mulţumită de prestaţia ta profesională sau nu. Răspunsul a fost unul previzibil, având în vedere că ţi s-a sugerat – mai pe faţă, mai pe dos – că e cazul să te cam „cari” tu, frumuşel, în altă parte, că a venit vremea să faci şi tu o schimbare în carieră. Du-te cu Dumnezeu şi mai lasă-ne, cum s-ar zice.
Zis şi făcut. Tu, ascultătoare, ai luat „invitaţia” de bună şi chiar ai făcut mai mult decât să te muţi tot la un job plictisitor la o altă corporaţie. Nuuu, de data asta ai ţintit muuult, muuult mai sus, la propriu. Ai decis să te faci însoţitoare de zbor, şi nu ştiu cum naiba ai făcut (ba da, ştiu, remember partea aia cu doi metri de craci? :)) să îi convingi şi pe arabii ăia pofticioşi şi sătui de brunete să te accepte.
Aşa că azi ai apărut – „lungă slabă şi zăludă, botezând natură udă cu-n mănunchi de ciumăfăi” – păşind hotărâtă ca o felină aflată în ultima sa zi de vânătoare. E un fel de juicy part of your future life, de acum începe cu adevărat marea aventură a vieţii tale şi vrei să savurezi momentul din plin. Bănuiesc că asta te-a inspirat atunci când ai ales să porţi taman azi rochia asta portocalie şi foarte mulată – frumoasă şi sexi de data asta, culmea, o recunosc. Mai mult, ai ales să o pui în valoare cu un coc desăvârşit, prins cu o eşarfă multi-coloră.
„E coc din ăla cu burete?” te întreabă curioasă şi zâmbitoare şefa ta, mai mult sau mai puţin invidioasă pe viitorul tău profesional ce se va derula pe undeva pe la unşpe mii de metri altitudine.
„He, he, he, în sfârşit scap de asta”, se gândeşte şefa în sinea ei. Curiozitatea însă tot nu îi dă pace şi insistă să afle şi cum a putut fi realizat un coc desăvârşit ca al ei.
„Dar poţi să îţi înfăşori părul în jurul bureţelului? Nu scapă?”, îşi continuă şefa periplul de întrebări legate de excelenţă în coafură şi styling.
„Oh, ba da, scapă câte o şuviţă mai mereu, e un adevărat chin! Încă învăţ, uite, astăzi am ales să fac un test pentru că trebuie să mă obişnuiesc. Numai aşa îmi dau voie arabii să îmi fac cocul, aşa şi încă în vreo două feluri…”
„Ţi-a ieşit foarte bine, oricum tu eşti frumoasă orice ar fi, adaugă şefa. O să te înveţi tu până la urmă”, mai spuse, aproape convinsă că aşa e.
Dar dialogul de-a dreptul „inspirat” nu se opreşte aici. Aflăm, tot cu această ocazie, că tot arabii ăştia constipaţi şi inflexibili îi cer să poarte drept uniformă un costum negru, cu fustă, sacou şi cămaşă albă.
„O să arăt ca o chelneriţă”, mai adaugă, suspind, blonda noastră care a rupt tot în materie de reuşite în viaţă, lăsând o urmă de speranţă şi pentru blondele perdante din emisunea lui Dan Negru.
„Şi va trebui să port şi nişte papuci tot aşa, aleşi de ei”, mai spuse domnişoara cu o voce de miel dus la tăiere. Arta cere sacrificii, dragă, ce poţi să faci? Nu le putem avea pe toate. Dar, ups, la taiorul ăla nu ar merge mai bine nişte pantofi? Se pare că nu.
Gata, ţinuta e, în sfârşit, completă. Ce ar mai fi de adăugat? Păi, un detartraj la purtător s-ar recomanda, nu plecăm aşa, peste mari şi ţări, cu piatră la dinţişori.
„Oricum, e ultima mea zi de lucru (se gândeşte în sinea ei diva oranj precum sucul rezultat de pe urma stoarcerii celebrului fruct). Mă dau şi eu că mă doare un dinte de nu mai pot şi mă duc repede la stomatolog în timpul programului de lucru să îmi salvez dantura aflată la ananghie”.
Diva încă nu s-a întors la birou. Bănuiesc că mai are de aplicat şi altfel de „cosmetici” desobite din aceeaşi gama, deşi manichiura e ok, machiajul e realizat perfect, aşa ca la TV… Ah, da, tocmai ne spune că şi-a făcut programare la întreţinere sprâncene, ce-o mai fi şi asta.
Doar duminică decolează. Ba nu, nu decolează duminica asta, mai amână, că a mers cu taxiul şi „a făcut ăla accident” şi domnişorica a făcut buba la căpuţul ei drăguţ şi blond. Şi, deşi nu pare câtuşi de puţin accidentată (îi atrage atenţia un coleg), totuşi s-a programat şi la o tomografie aşa, preventiv şi înainte de decolare. La tomografie s-o duce după detartraj şi întreţinut sprâncene? Tot ce-i posibil.
Ce să mai zic, una peste alta, îi urez succes şi îi doresc ca acolo să fie aşa cum îşi doreşte ea, ea cu toată fiinţa ei plină de emoţie. Da, ce vă miraţi atât? Asta e ca un fel de adio din partea mea, m-am făcut de treabă, na. Nu daţi cu ouă pentru inconsecvenţă, nu e cazul.
Oricum, numai gura-i de mine, bafta ei.
Bye, bye şi zbor lin, Freyjia (zeiţa dragostei la nordici)!
Guest post by Mădălina Vlăsceanu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Pe atunci eram săraci, dar fericiți”
Parfumurile arăbești actuale: născute în Orient, educate în Europa
Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
