Prea mult e uneori prea mult

20 January 2021

Psihologii ne tot vorbesc despre cât de important e să fim deschiși față de ceilalți și despre cât de bine e să învățăm să spunem nu. Ne învață că relațiile dintre oameni nu sunt niciodată perfecte și că niciodată nu e vorba de compatibilitate perfectă, cât, mai degrabă, de o abilitate de a negocia.

Într-o epocă a consumerismului, ni se spune că oamenii nu sunt obiecte, pe care să le aruncăm, și relațiile nu sunt contracte de prestări-servicii, pe care să le reziliem când nu mai primim satisfacție.

Ni se spune să comunicăm, să fim deschiși, să încercăm să-i spunem sincer celuilalt ce și cum simțim, ce și cum vrem; ni se spune că potrivirea dintre oameni se dobândește și că totul e negociere, prin urmare, trebuie să învățăm să renunțăm ca să primim. Dar parcă nimeni nu ne spune că toate acestea se fac până într-un punct. Și nimeni parcă nu ne spune cum să înțelegem dacă am ajuns sau nu în acel punct.

Într-o relație, de oricare ar fi aceasta, ”nu se ține contabilitatea!”, ni se tot repetă. Ni se spune să nu fim mercantili și să nu numărăm câte beri am dat noi și câte beri a dat celălalt, să nu ne gândim la câte am renunțat noi și la câte a renunțat celălalt, să nu contabilizăm câte am iertat noi și câte ne-a iertat celălalt.

Ni se repetă obsesiv să gândim pozitiv și să vizualizăm viitorul, să ne imaginăm „starea ideală” a relației, iar astfel, ca-n cărțile pentru fotomodelele măritate cu milionari, „universul va conspira pentru îndeplinirea dorințelor noastre”. Dar nimeni nu ne spune că e posibil ca, fix în momentul acela, universul ar putea să fie preocupat de alte conspirații. Și, un univers obosit de uneltirile oculților s-ar putea să nu mai aibă timp să conspire și pentru tine.

Se poate să intri într-o relație cu un om (fie amoroasă, fie de afaceri) și să încerci să urmezi cu cea mai bună credință toate sfaturile… de bonton.

Îi comunici celuilalt ce vrei, ce nu vrei, ce-ți place și ce nu-ți place, dar tot ceea ce încerci să-i comunici trece prin celălalt ca un abur, celălalt fiind cel mai probabil preocupat să-i ceară universului să conspire în așa fel încât să nu-l mai asaltezi cu cereri.

Încerci să negociezi cu celălalt, faci concesii, una după alta, dar nu le numeri, că ți s-a spus că nu e corect. Or, celălalt, fix în acel moment, îi mulțumește universului că a conspirat în așa fel încât tu să te pliezi după nevoile lui. Și nu contabilizează nici el renunțările tale, pentru că, desigur, într-o relație nu trebuie să fim mercantili.

Și, oricum, pentru el, concesiile tale nu-s sacrificii de dragul relației, sunt doar pașii firești pe care tu trebuie oricum să-i faci (la îndemnul universului conspirator) spre a te conforma cu modelul acela ideal pe care celălalt, gândind pozitiv, și l-a format despre tine, sau… pentru tine.

Cu timpul, toate aceste concesii, toate aceste renunțări se adună, deși tu, de bună credință, n-ai vrut să le numeri și n-ai vrut să le contabilizezi, pentru că nu te-ai gândit niciodată că buna funcționare a unei relații ar trebui să fie un „obiectiv SMART”. Așa că „Measurable” și „Time-related” nu-ți intră în calcule.

Citiți și Ceea ce nu-i spune nimeni unei viitoare femei puternice

Ignorate, aceste concesii încep să se adune în jurul tău, întâi ca un abur, apoi ca o ceață… până când devin o negură groasă ce te împiedică să vezi, la rândul tău, concesiile celuilalt, probabil la fel de necontabilizate. Prin beznă, orbecăi în stânga și-n dreapta, fără să-l mai vezi cu adevărat pe celălalt. Alergi haotic, te împiedici de cioturi, dar nu renunți să-l cauți.

Și, la un moment dat, te izbești de el în cea mai autentică ipostază a lui. Prin întuneric, îi pipăi și lucrurile nu-ți par la locul lor. Nu-l recunoști și strigi: „Tu cine ești?”

Și atunci, toată negura se risipește și-l vezi așa cum l-ai fi văzut dintotdeauna dacă nu te-ai fi amăgit. Și te vede și el aidoma. Doi monștri, străini unul de celălalt, se privesc față-n față, ca pentru prima dată în viața lor.

Și e târziu, mult prea târziu.

Guest post by Niki Vrânceanu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Despre idealism și bunele, dar nepracticele lui intenții

Trei lucruri pe care se întemeiază o relație de cuplu sănătoasă

8 moduri prin care să-ți faci viața mai frumoasă. Cu exemple

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Nicoleta / 23 January 2021 12:39

    Cat va imbrobodesc psihologii, si cat va indeparteaza de adevar! Mi-a mila de atatia manevrabili care nu pot gandi si nu pot avea o viziune corecta asupra vietii.

    Like 2
    Dislike 1
    Reply
  2. Alina / 20 January 2021 21:07

    Un articol chiar mercantil. Prea multul ala se aduna tot din cat am dat, mercantil…

    Like 1
    Dislike 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro