Poziţia Mişului

30 December 2013

Petronela Rotar– Mişule mamă, dar fata asta nu deretică prin casă? Că sarmale nu vrea să facă, de gătit găteşte numai garnituri că e fandosită din asta, vegetariană, şi mai e şi casieriţă, de mi-e ruşine să le spun doamnelor din bloc. Ieri a fost doamna Popescu la mine şi mă întreabă, doamna Porumb, cum e fata asta de s-a încurcat Mişu al dumitale cu ea şi mi-o crăpat obrazul de ruşine, mamă, cum să-i spun că lucrează la magazin, că mă ştie lumea de femeie cu educaţie. Am zis că e cu facultate şi am schimbat vorba, ce să fac. Mă, Mişule, mamă, mie îmi pare cam îngălată, uite frigiderul ăsta e nedezgheţat, mamă, şi e Crăciunul, să ştii că mie nu-mi place deloc!

– Deretică, mamă, când are şi ea vreme, că-i la magazin tot timpul, ce să facă?

– Păi, să-şi caute o slujbă mai bună, dacă nu, să o laşi! Că nu e de nasul tău o casieriţă! Tu eşti băiat educat, acuşi o să te faci avocat, îţi deschide mama cabinet, cum să stai cu o casieriţă?

– Mamă, dacă nu ar avea slujba aia, din ce am trăi? Ea plăteşte chiria şi mîncarea şi ştii doar că…

– Lasă, Mişule că nu ai tu nevoie de chiria ei, te muţi înapoi acasă! Ce dacă ai 30 de ani, ai camera ta, nu te deranjează nimeni, tu studiezi, eu îţi gătesc ce îţi place, las-o, Mişule, şi hai, mamă, acasă, că eu te învăţ de bine, sunt maică-ta, când ţi-am vrut eu răul, mamă? Tu nu ştii că cine nu ascultă de părinţi plânge cu lacrimi fierbinţi? Acuşi o să intri în barou, îţi găseşti fată pentru tine, avocată, de familie bună, n-ar fi rău să aibă şi ceva zestre. Tu ştii că mie nu îmi place deloc de asta, eu sunt sinceră, mamă, nu e de tine şi gata!

– Mamă, aşa ai zis de toate prietenele mele, niciuna nu e destul de bună pentru mine, e vreuna să-ţi fi plăcut?

– Acum, eu sunt de vină că te-ai încurcat cu toate curviştinele? Mişule, eu pe tine te-am crescut să profite de tine orice rapandulă care nu ştie să facă o sarma şi vinde la supermarket? Păi, tu eşti băiat frumos şi deştept, mânca-te-ar mama, toate doamnele din bloc îmi spun, doamna Porumb, Mişu al dumitale are viitor, o să fie om mare! Şi eu să te las să stai în chirie cu o vânzătoare care nu dezgheaţă frigiderul de Crăciun? Femeie e aia? Păi, eu, mamă, roboteam până la două noaptea, veneam de la servici şi mă apucam de trebăluit, toată noptişoara găteam şi spălam şi dezgheţam frigiderul, cu peria în genunchi spălam linoleul, lună era casa, de puteai să lingi pe jos, nu ca asta a ta, mie să nu-mi spui că nu are timp, să nu doarmă dacă munceşte prea mult!

– Mamă, opreşte-te puţin, eu ies, mă duc până jos, până nu se închid magazinele, că nu i-am luat nimic de Crăciun, o să vină acasă şi o să se supere că nu găseşte nimic sub brad, măcar o ciocolată să-i iau…

Soacra

– Să nu-i iei nicio ciocolată, Mişule, că se îngraşă şi aia-i mai lipseşte, după ce că nu e bună de nimic, să mai fie şi grasă! Ce cadou îi trebuie, nu eşti tu destul cadou? Să îşi facă cruce şi să zică mersi că te uiţi la ea, nu să aştepte cadouri! Auzi, să îi ia cadou, că se supără, sclifosita. Vai de mine, mamă, dar să nu ieşi aşa afară, că ţi-e frig, du-te şi schimbă bluza aia urîtă, parcă ai fi homosexual din ăla, ea îţi cumpără hainele ăstea urîte? Ptiu! Păi, când te îmbrăcam eu, Doamne, ce frumos erai!, ca un brad, mă opreau doamnele pe scară: doamna Porumb, ce băiat frumos ai, o să frîngă toate inimile, de creştea sufletu în mine, şi acum uite la tine cum umbli, să schimbi acum bluza aia şi blugii ăia rupţi, că ne supărăm! N-ai şi tu nişte pantaloni de stofă frumoşi, că e sărbătoare, mă faci de râs, numa’ să ajungă acasă vânzătoarea ta, că o să îi zic eu vreo două, îi dau eu cadou, de nu se vede! Haide, mamă, nu te duce nicăieri că e frig, îţi pune mama încă un păhărel de vin, mâncăm o sărmăluţă, mai povestim, îţi fac pătuţul, dacă te ia somnul, o aştept eu când vine şi plec, nici nu mă simţi, ştii că mie nu îmi place să mă bag aşa, să te deranjez, hai, stai cu mama, aşa, lasă că îi iei altă dată cadou, mai întâi să merite şi după aia să aibă pretenţii. Şi mai gândeşte-te la ce ţi-am zis, mamă, acum nu, că sunt sărbătorile, dar după anul nou, las-o şi hai acasă, îţi găseşte mama alta mai bună, nu vegetariene din astea de te ţin cu frunze, parcă ai şi slăbit şi te-ai tras la faţă de când stai cu ea!

Iar aici e Petronela in integrum. 



Citiţi şi

Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat

Alegeri de înger

Ziua în care am divorțat de mama

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Ioana / 22 December 2016 15:08

    …Cam in ce an are loc dialogul??
    ..mama lu’mishu avea cel mult 30 de ani la revolutie. nu cred sa fie asa inapoiata si sa ii vorbeasca astfel fiului, fiind mai ales o femeie cu facultate daca nu se pune pe picior de egalitate cu o casiera-absolventa de liceu- O femeie adicatelea cu acces la informatii, ca nici pensionara n-ar prea fi de asa mult timp, de-o fi ! Iar “madam”…nici nu se mai foloseste un astfel de apelativ, decat intre bunicile noastre…poate.
    Hai sa nu exageram cu povestile.

    Reply
  2. parau lucretia / 16 November 2015 19:10

    Dar se intreaba cineva cum isi permite amarata de casieria sa plătească totul?! E ridicol

    Reply
  3. Huza Laura Helen / 3 October 2015 12:17

    Vad ca nu ati citit destul de atent articolul.

    Insusi Misu recunoaste la un moment dat, si-i spune mamei, ca:

    “– Mamă, dacă nu ar avea slujba aia, din ce am trăi? Ea plăteşte chiria şi mîncarea şi ştii doar că… ”

    Deci totusi nu cu “ea” sunt mari probleme, ci cu soacra……Asa vad eu, dar poate gresesc.

    Reply
  4. Alina / 16 December 2014 0:13

    Mamaaaa! Ce i-as sparge dintii cu sarmaua soacrei asteia si i-as da zona interzisa 1 km in jurul casei mele! Fosta mea soacra nu era nici pe departe asa! Exista si soacre ok, sau care macar vor sa pastreze aparenta ca-s ok…

    Reply
  5. Ralu / 15 December 2014 20:40

    Ah am avut şi eu parte de fenomene din acestea, greţoşenii.Da pe asta a ta mi-e că o împachetam ca pe sarmale dacă o auzeam debitând ce ai expus tu în povestire. Sper ca soacra ta de acum să fie altfel, baftă!

    Reply
  6. Mariana / 8 January 2014 18:37

    :)) Da, imi e cunoscut. O doamna (prietena buna) imi povesteste intamplari din astea: e reporter si tot vede asa ceva. Le scrie la ea pe blog, “Nora Isteata” (www.noraisteata.blogspot.ro). O sa imi pun si blogul de nervi la favorite, ca sa va pot citi pe amandoua. Pentru ca asa cum spune prietena reporter, trebuie sa le scriu ca sa nu le fac. Si ma roaga sa am grija ca in momentul in care o ia razna, sa o trag de maneca si sa ii arat povestile.

    Reply
  7. Cristina Freeman / 3 January 2014 10:30

    ma intreb daca Petronela are copii de virsta lui Misu. Eu am. Am avut si soacra ca acea din povestea asta. Dar din nefericire vad si prietenele /prietenii copiilor mei.. Nu numai ca arata ca si cum ar fi dormit intr-o punga de plastic, nu numai ca au pretentii sa fie directori inainte sa fie casierite/casieri nu numai ca nu stiu si nu sunt interesati/interesate sa invete sa faca macar cartofi prajiti sau sa folosesca aspiratorul, dar au si pretentia ca toata lumea sa se inchine la ei ca la niste icoane si au impresia ca soarele se invirte in jurul buricului lor… S-a gindit cineva si la asta sau toata lumea vede doar soacra inacrita???

    Like 3
    Dislike 1
    Reply
    • Alexandra D / 16 November 2015 14:13

      Tanti Freeman am impresia ca si dumneata esti mai acra ca soacra din povestea Petronelei. Si mai esti si tuta , nici macar n-ai bagat de seama ca povestea asta nu-i reala.

      Like 1
      Dislike 1
      Reply
  8. cat / 1 January 2014 9:33

    Buna! Uau, am citit randurile tale in prima dimineata a anului… M-au aruncat inapoi in trecut! Am avut si eu o soacra si un sot leit eroii tai. Ea a murit , de el am divortat, culmea, DUPA ce a murit ea. Nu-l mai suportam… era la fel de miorlait si flescait ca atunci cand traia ma-sa.
    Acu sa zic despre scriitura : mi-a placut, ai pus destul “of” sa zici ca e “pe bune”!
    Si chiar este o esenta, un crampei de romanism. Felicitari!

    Reply
  9. Bogdan / 31 December 2013 18:03

    Sincer am ajuns de la “Crăciun de casieriţă” aici, dar Misu asta e pe bune? Chiar daca e o plasmuire, scrii f bine.
    Cat despre articol, reprezinta esentialul relatiei romanesti mama-fiu… din pacate.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro