„Eu v-am făcut, eu vă…”, ar putea spune Facebook despre multe povești de dragoste, parafrazând cunoscutul proverb românesc.
Căci multe încep cu un like, o cerere de prietenie și o abordare „în privat”, mai mult sau mai puțin agramată – dar asta nu prea e, în general, un impediment. Relațiile virtuale se leagă repede, iau amploare și mai repede, că te trezești în nicio lună că v-ați împărtășit… tot. Îți știe toate pasiunile, toate bucuriile, foștii – toți niște ticăloși neterminați – gusturile în materie de muzică, restaurante, călătorii – poate și cărți, dar asta la început, ca să dea bine la imagine -, brandurile preferate, traiectoria profesională, ce să mai, încă un pic și-i prezinți până și ginecologul sau specialista ta în epilat… Și asta fără să fi mișcat vreun centimetru din fața calculatorului! Dar vine el și momentul marii întâlniri, undeva în/la țară, că, deh, concretul vă pune bețe în roate și distanțele de pe net (alea la un „click”) se traduc uneori în sute de kilometri în plan real. Ce vă povestesc acum nu e din cărți (sau de pe net!), ci e ceea ce a trăit cea mai bună prietenă.
Doamne, cât era de înflăcărată! Ce cură drastică de slăbire a ținut cu două săptămâni înainte de marele eveniment, de parcă s-ar fi dus direct la altar – și chiar era convinsă că undeva, la capătul călătoriei, asta o și așteaptă! Și-a schimbat look-ul – tunsoare revoluționară, culori și mai și, și-a schimbat garderoba și atât de fericită a fost cu ce-i recomandasem eu, că am avut senzația că se va întâlni cel puțin cu George Clooney (dar ăsta parcă nu a divorțat, nu?)
Ce să mai, arăta absolut fantastic. Desigur că nu a ținut cont de părerile nimănui când a venit vorba să-și tempereze entuziasmul și așteptările, așa că i-am făcut cu mâna și dusă a fost.
The Strange Love of Martha Ivers (1946)
În ziua plecării, cred că eu aveam mai multe emoții decât ea, a naibii empatie… În orice caz, eram conectată pe toate canalele de comunicare. Din oră în oră, îmi raporta pe unde trece, ce face, îmi trimitea poze din tren. Apoi, îngrijorător, a făcut o mare pauză. Nu am sunat-o, să nu o deranjez, asta era convenția, mă caută ea. Și am ros la unghii și la capete de pixuri de n-am avut aer până când, în sfârșit, primesc un semn. Un link. Al unei înregistrări live pe facebook, făcute cu ceva ore în urmă. A nu știu cui, dar era publică și, în plus, surpriză!! etichetat Făt Frumosul prietenei mele. Nimic grav, dacă zânul nu ar fi fost surprins în cele mai tandre ipostaze cu două mândre fecioare și asta cam la ora la care altă mândră, venită de departe, îl aștepta, pusă la patru ace, într-o gară rece de provincie.
Așa se face că prietena mea s-a întors acasă cu coada între picioare, asta după ce reușise, într-un final, să se sature de așteptat singură și abandonată, căci iubitul virtual își luase tălpășița, nemairăspunzând la niciun mesaj sau apel.
A doua zi, în timp ce o consolam suspinând la un pahar de vin bun, numai ce auzim telefonul ei – clink – un nou mesaj. Ups, a tresărit cât casa! De la el era, da! Că să mă ierți iubita, că să vezi ce s-a întâmplat, că am avut un accident, că nu am putut să te anunț nicicum că o fi și c-o păți… Ezitantă, suferind și cu mână tremurândă, povestea s-a încheiat așa cum a început. Pe Facebook cu un binemeritat block și fără alte comentarii.
Ei, ce voiam să va zic. Mie, de atunci, mi-e așa o frică de live-urile de pe faceboook!
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Ce înseamnă să te simți copleșit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
