Povestea păianjenului

3 June 2017

Citiți povești? Eu am citit multe în copilărie, citesc și acum, uneori pentru nepoți, dar le (re)citesc și pentru mine, întrucât am acum o altă percepție asupra lor.

În copilărie, am luat lucrurile ca atare, nu-mi făceam probleme existențiale. Foarte târziu am realizat că majoritatea poveștilor noastre nu au happy-end. Nici măcar acelea în care Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana trăiesc fericiți, până la adânci bătrânețe! Cu excepțiile de rigoare, și asta e o iluzie.

În poveștile noastre au loc crime și acte violente! Nu sunt indicate pentru copii, că le produc afecțiuni psihice, spun psihologii. (Mai bine să se uite la filme de animație cu monștri sau alte personaje aberante, că e mai instructiv!!!).

Vă mai amintiți legenda păianjenului din mitologia greacă?

O tânără – Arachne – era foarte talentată la țesut. Lucrurile pe care le realiza stârneau chiar și invidia zeilor. Tânăra era foarte mândră de talentul ei și a avut curajul sau infatuarea de a fi disprețuitoare față de Atena, zeița înțelepciunii. S-a organizat un concurs și, cum era normal chiar și pe atunci, a câștigat zeița. Arachne a fost pedepsită și transformată în păianjen. Va trebui să trăiască în unghere întunecate și să-și țeasă acolo măiastra pânză, iar oamenii/femeile să i-o strice iar și iar….

Nu e cazul să mai tragem concluzii. V-aș prezenta varianta modernă a păianjenului, care la noi, în limba română, nu e de genul feminin (!) și nici nu are conotația pozitivă din legenda antică.

paianjen panaza de paianjen

Păianjenul modern stă cât stă ascuns și apoi își face apariția, întâi discret și apoi din ce în ce mai tupeist. El are la îndemână toate mijloacele moderne de atracție: telefon mobil (chiar dacă nu de ultimă generație), laptop și, evident, arma lui de bază, pânza măiastră, cu irizări de curcubeu, lipicioasă, în care atrage „muștele” amețite de spiritul său. E, în general, un personaj mai în vârstă, cu manifestări paternaliste, empatic, cu fler în a depista muștele aflate în suferință, doritoare să socializeze și să se conecteze cu „sufletul pereche”.

Păianjenul modern e cultivat, știe o mulțime de chestii – de la muzică, la pictură, limbi străine, are talent în a versifica, până la o permanentă persiflare a tuturor. Umorul, ironia și zicerile licențioase îi completează portretul. Și-a pus la punct, în timp, un întreg arsenal de seducție, le spune muștelor ceea ce doresc să audă, le face promisiuni mincinoase, spune despre el doar ceea ce-l avantajează – evident, distorsionând adevărul, pe principiul că o minciună, ca să fie credibilă, trebuie să conțină 60% adevăr, frumos și atractiv împletit cu restul.

Păianjenul modern este consolatorul universal! E preocupat de soarta și sănătatea muștelor, de ceea ce simt și trăiesc. Și nu numai în plan virtual. El se străduiește să le atragă în realitatea lui! Și muștele, fiecare cu durerea, iluziile și speranțele ei, vin ca la miere! Se face schimb de numere de telefon, muștele sunt convocate, zilnic, fix la o anumită oră pentru discuții „amicale”- și ele, preablânde, se execută fără crâcnire. Dacă nu se execută, sunt „ejectate” din lista de amici! Am uitat să vă spun că păianjenul modern are nenumărate conturi pe facebook, cu poză – aceeași la majoritatea, pentru derută!). Ce noroc pe capul lor să dea peste un așa specimen de bărbat – drăguț, atent, drăgăstos, cultivat, spiritual și, mai ales, empatic. De unde un așa noroc !!??

Fiecare muscă e convinsă că e unică, că numai ea are privilegiul unei „conexiuni” cu păianjenul. Și dă și ea tot ce poate sau tot ce-i face plăcere sus-numitului. „Săracul, e singur, e în suferință și numai eu îl pot alina”, își zice fiecare muscă, înghițind momeala. Și se tot apropie până se lipește de plasa artistic întinsă!

Păianjenul își mișcă „body-ul” cu burtă – deh, vârsta și lipsa de mișcare – în întâmpinarea prăzii! După ce, la telefon sau pe video-chat îi spusese cuvinte de tandrețe, o consolase și o trimisese, grijuliu, să se odihnească, îi urase noapte bună și „Te pup, pa, pa!”, acum se află față în față! O, ce bucurie!!! Pe muscă, pe păianjen – uneori, pe ambii, nu mai contează.

La un moment dat, are loc contactul direct, musca e pur și simplu în extaz! Nu mai puțin păianjenul care are o foame de zile mari! Și, încet, încet, îi dă muștei sărutul mult visat. Dar ea nu știe că e și ultimul, că va fi „suptă” până nu va rămâne decât o găoace goală, pe care păianjenul o lasă undeva, la marginea pânzei, ca la pubelă!

Ce masă copioasă! Ah, am uitat să vă spun că păianjenul nu se încurcă cu musculițe. Tinere sau mai coapte, ele trebuie să fie „rubensiene”, să aibă pe ce pune mâna și trompa. Altfel riscă să moară și el, de inaniție!

Și trece la următoarea. Are grijă să nu se întâlnească două muște simultan: n-ar fi elegant și s-ar putea trezi că le pierde pe amândouă! Deși, uneori riscă… Dar ce-ar fi viața fără adrenalină!

Păianjenul modern e mitoman, suferă de mania grandorii – se laudă cu una, cu alta -, vrea să fie în centrul atenției. E egoist, disprețuitor și nonconformist. De cele mai multe ori, e și însurat, dar nevasta nu contează sau nu mai contează. Nici nu vorbește despre ea! E doar tolerată! Pentru perpetuerea speciei! Pentru rest, el se descurcă singur! Muștele cică sunt doar pentru distracție, dar ele nu știu asta! Culmea ar fi să afle!

Uneori, păienjenița, rămasă precum personajul legendar Arachne, mai prinde câte o muscă – țintă și-i șoptește adevărul. Apoi îi dă drumul. Unele muște zboară cât mai departe de capcana întinsă de păianjen, altele, însă, disprețuitoare, îi spun păienjeniței că dacă nu e în stare să-și țină păianjenul lângă ea și să-l satisfacă, așa îi trebuie: fiecare face ce vrea, își satisface plăcerile și necesitățile cu cine vrea! Păianjenul se plânge că nu are acasă ce-i trebuie, deși e o altă minciună și nu procrează cu muștele!

Și așa, istoria se repetă. Până într-o zi, când pânza plină de cadavre a păianjenului e ruptă și măturată, cu păianjen cu tot. Acesta, sătul și leneș, încearcă să fugă. Uneori scapă, dar, de cele mai multe ori e distrus odată cu pânza, că nu face frumos să strice decorul unei case!

Nu-i nimic, vor spune unii. O să apară alți păianjeni și povestea se va repeta. Neverending story! Asta, cu siguranță. Va fi „repetabila poveste”: alți păianjeni se vor naște, alte muște vor fi prinse și ucise, alte neveste vor fi tratate cu dispreț, alte pânze vor fi rupte, alți păianjeni uciși!

Orice poveste are o morală. Nu vreau să fiu „lupul moralist”. Așa că o să vă trimit la o altă poveste, un pasaj din „Micul Prinț” de Saint Exupery – acela cu baobabii. Poate că e nevoie să vă reamintesc fragmentul:

„Pe planeta micului prinț se găseau, ca pe toate planetele, și ierburi bune, și ierburi rele. Prin urmare, semințe bune de ierburi bune și semințe rele de ierburi rele. Numai că semințele n-ai cum să le vezi. Ele dorm în tainița pământului, până când i se năzare câte uneia să se trezească. Atunci începe să se întindă și scoate la soare, mai întâi cu sfiiciune, un firicel plin de farmec și nevătămător. Dacă e vorba despre un fir de ridiche sau de trandafir, îl poți lăsa să crească în voia lui. Dar dacă e vorba despre o plantă rea, trebuie să smulgi numaidecât această plantă, chiar în clipa în care ai descoperit-o. Or, pe planeta micului prinț se aflau niște semințe îngrozitoare…semințele de baobab.(…) De un baobab, dacă prinzi de veste prea târziu, nu te mai poți descotorosi niciodată. Năpădește întreaga planetă. O străpunge cu rădăcinile. Și, dacă planeta este prea mică și baobabii sunt prea mulți, o fac să sară-n aer.(…) Mie unuia nu-mi place să fac pe moralistul. Însă primejdia baobabilor e atât de puțin cunoscută și neajunsurile (…) sunt atât de mari, încât, de astă dată, mă abat de la tăcerea mea. Și spun : <Copii, fiți atenți la baobabi>” (Traducere din franceză de Benedict Corlaciu, Editura Tineretului, 1962)

Eu o să adaug: Fiți atenți și la păianjeni!! Facebook, acest loc care poate fi un păienjeniș de relații, este locul în care păianjenul modern își țese liniștit pânza.

Guest post by Mariana Paveliu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat

Bunicul lui Saramago

România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro