Îi povestise odată, când Măria, soacră-sa, nu era acasă și băuseră câte-un păhărel de palincă în plus, pitiți pe balcon, pe după rufele întinse la uscat, că n-o luase din dragoste, el o iubise tare pe Floarea, o fată săracă de la el din sat, dar părinții lui i-o băgaseră pe Măria cu de-a sila pe gât pentru nu știu câte pogoane de pământ, avea zestre și casă la stradă. Aveau și vaci, erau gospodari părinții Măriei, scăpaseră de colectivizare pentru că în satele de munte nu prea aveau comuniștii cu ce face Colectivă.
– Aproape că nu m-am spânzurat cu lanțul vacii atunci, îi șoptise nea Mitică, n-o sufeream pe Măria, era rea de gură și afurisită de când o știam, mai era și încrezută ca dracu’, că așa o învățaseră ai ei, să se creadă buricul pământului că are avere. Floarea mea îmi era dragă ca ochii din cap, dar tata, fie iertat, a zis că bagă furca-n mine mai degrabă decât să mă vadă însurat cu sărăcia aia ce stătea în capătul satului, cu o casă înainte de colibele țiganilor. Dar tare frumoasă era, cea mai frumoasă din sat și era și bună, nu ca scorpia asta cu care m-am luat pentru avere și de gura lui tata. Nici noi nu stăteam rău, dar pe Măria n-o lua niciun băiat din sat pentru că era șchioapă. O schilodise sor-sa când erau mici, Măria își băgase piciorul printre fușteii de la pătuț, iar soră-sa, mai mare cu trei ani, i-l răsucise ca să i-l scoată. N-au observat ai lor până când a început fata să umble. Fugea șontâcăind în urma celorlalți copii din sat și degeaba au dus-o la oraș s-o opereze de nu știu câte ori, tot șchioapă a rămas. Așa m-am pricopsit eu cu ea și îmi mănânc zilele și sănătatea de 25 de ani. Barem de aveam curaj să-l înfrunt pe tata, fugeam de-acasă și mă angajam la vreo fabrică, oricum, tot în fabrică am ajuns, că i-a trebuit ăsteia oraș și bloc. Cu ce m-am ales? Doar cu Ana, fata asta a mea… Mie nu-mi pare rău și nu-ți port pică pentru că ai lăsat-o gravidă, că doar bărbat îs și eu, da-mi pare rău că nici voi nu v-ați luat din dragoste. Dar cine știe, poate ajungeți să vă iubiți într-o bună zi, asta dacă nu v-iți scoate ochii unul la altul… Ana e fată bună, noroc că nu seamănă cu mă-sa, seamănă în neamul meu dinspre mamă, ca și mama, Dumnezeu s-o ierte, era bună ca pita caldă, mai ales după ce s-o pocăit, de n-o mai vorbit tata cu ea trii luni, de supărare.
– Dar cum de s-o pocăit?, întrebă Dan din politețe și pentru că începuse să descopere că nea Mitică pe care-l poreclise în secret Mutul, e cu totul altul când nu e nevastă-sa prin preajmă și, mai ales, dacă lua ceva palincă la bord.
– Apăi, s-or mutat lângă noi niște penticostali și mama mai vorbea cu ei peste gard. Apoi, or chemat-o la Adunare, în alt sat, că la noi nu era nici Adunare, nici alți pocăiți în afară de ei. Aveam și popă al dracului, te afurisea duminica în biserică, de nu te vedeai. Când auzea de pocăiți, făcea spume la gură și mai nu te suduia de Dumnezei, ca nu cumva să pleci din Biserica lui. S-a dus mama o dată, s-a mai dus și a doua oară, dar pe ascuns, că aflase tata, și-o bătuse cu ceaplăul calului, de nu se ridicase mama din pat două zile. Când s-o hotărât ea să meargă pe de-ascuns, cred c-o făcut-o în ciuda tatii, pentru c-o bătuse, iar mama nu suferea să dea cineva în ea, că și tată-său o rupsese cu bătaia din orice. Și numai într-o zi ne pomenirăm cu ea acasă, stând dreaptă pe după masă, ca să n-o ajungă tata și s-o poată zbughi pe ușă dacă e cazul și ne zice:
– De astăzi îs creștină, m-am botezat la penticostali!
– Da până acum, ce-ai fost, futu-ți Dumnezeii tăi de muiere proastă, ce-ai fost, mă? Păgână?
– În casa asta nu se mai suduie, apucă mama să zică în timp ce fugea pe ușă afară, sărind gardul la vecinii care o așteptau deja, știind ce riscă mama. Tata dă să sară și el gardul, dar Samoilă, vecinul, era deja cu furca-n mână. „Rupă Dumniezo p*la-n voi!” răcnise tata neputincios, că era spurcat la gură ca buda din fundul curții când era nervos. Ani de zile, vecinii l-au salutat cu „Pace!” și el le răspundea cu „F*tă-vă Dumniezo!”.
Mama a stat la vecini o săptămână, până s-a mai înmuiat tata și s-a obișnuit cu ideea într-un fel, apoi văzându-ne pe noi murdari și cu mucii-n gură de plâns după mama, s-a dus și a chemat-o acasă, jurându-se pe Iisus că n-o bate. N-a bătut-o atunci, dar i-a intrat lui în cap că mama se duce la Adunare în satul acela, pentru că ar trăi cu vreunul. O urmărise nu o dată și după vreo cinci ani, mama ieșise din Adunare ținându-se de brațul unui bărbat. Îi venise rău de la căldură și acela o ajutase să iasă afară. A luat-o tata în primire, a adus-o acasă și i-a dat numai în cap. Cu pumnii, apoi cu picioarele. Noi am stat afară și vedeam pe geam ce se întâmplă, încuiase tata ușa ca să nu ne băgăm, eram deja mărișori, eu și frate-meu și-l puteam dovedi amândoi pe tata. Din ziua aia, mama n-a mai fost la fel, cred că loviturile în cap îi stricaseră ceva prin creier. Nici la Adunare nu s-a mai dus, nici din ocol nu mai ieșea. De vorbit, vorbea rar și gângăvit, până la urmă s-a prăpădit, săraca, singură, căzută între straturile de ceapă din ogradă. Nu l-am iertat niciodată pe tata, el o omorâse, dar cred că nici el nu s-a iertat cât a mai trăit. S-a dus și el la un an după ea, noi eram mari, însurați după cum voise el și la casele noastre.
Pe Angela o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Cum am ajuns să înghițim cele mai scandaloase minciuni, cele mai tâmpite intrigi și conspirații
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
