În urmă cu doi ani, cineva posta un filmuleț pe youtube în care erau puse față în față două generații aflate cam la cinci decenii distanță una de alta. Subiectul? Grija față de mediu. Tânăra de la casa de marcat e grăbit acuzatoare la adresa bătrânicii care nu avea acea plasă ecologică, impusă supermarketurilor după constatarea dezastrului ecologic produs de plastic. Bătrânica îi răspunde cum veți citi mai jos. Sigur că e un filmuleț cu morală, cu vădita țintă de a crește responsabilizarea față de mediu. Nu e vorba despre nostalgia după trecutul în care erai tânăr, care poate denatura amintirile. Ci despre o realitate absolut înfiorătoare, din care face parte, iată, și această balenă de opt metri eșuată recent, fără viață, pe coasta stațiunii de lux Porto Cervo din Sardinia. Fusese purtătoarea unui pui, avortase, puiul era în descompunere, iar în stomacul ei s-au găsit 22 de kilograme de plastic! Saci de gunoi, plase de pescuit, tuburi, fire, o sticlă de detergent lichid pentru mașina de spălat, cu numele brandului și codul de bare încă vizibile, și alte obiecte care nu mai puteau fi identificate.
Citiți unul dintre articolele noastre din seria #plasticisnotfantastic pentru a avea dimensiunea dezastrului.
Dar să revenim la povestea cu bătrânica la supermarket.
“La casa de marcat a supermarketului tânăra casieră îi atrage atenţia clientei – o doamnă mult mai în vârstă – că sacoșa de acasă e din plastic și nu e bună pentru mediu.
Doamna își cere scuze și zice: “Noi nu aveam chestia asta ‘verde’ pe vremuri“.
Tânăra casieră îi raspunde: “Asta e problema noastră azi, că generației voastre nu i-a păsat de mediu, să îl păstreze curat pentru generațiile viitoare”.
Doamna îi spune că are dreptate, că generația ei nu a avut “chestia asta verde”.
“Pe vremea mea recipientele de lapte, de apă minerală și de bere sau borcanele de iaurt erau din sticlă, se returnau la magazin de unde ajungeau la fabrici pentru spălare, sterilizare și refolosire de multe, multe ori, deci erau reciclate cu adevărat.
La Aprozar, se dădeau pungi de hârtie pe care le refoloseam până se rupeau și le predam împreună cu ziare, reviste, caiete, cartoane… la punctele de colectare, ajungând la fabricile de hârtie scutind de la tăiere mulți copaci. Nu aveam chestia asta ‘verde’ pe vremuri.
În trecut, urcam etajele pe scări, pentru ca nu erau decât rar ascensoare și scări rulante în fiecare clădire de birouri ori magazine. Mergeam la cumpărături pe jos, nu cu maşini de 300 CP pentru 500 metri, dar e adevărat că nu aveam chestia asta ‘verde’.
Scutecele copiilor, fiind din bumbac, erau spălate şi refolosite, pentru că nu le aveam pe cele de unică folosință. Ne uscam rufele afară, în soare și vânt, pentru că nu aveam uscătoare electrice în casă. Copiii purtau şi hainele fraților şi ale surorilor mai mari, nu întotdeauna haine nou-nouţe. Tânăra are dreptate, nu aveam chestia asta ‘verde’ pe atunci.
În bucătărie, amestecam și frământam cu mâinile, pentru că nu aveam mașini electrice să facă totul. Când împachetam ceva fragil foloseam hârtie veche și ziare, nu folie de plastic cu bule.
Pe vremuri nu porneam mașini de tăiat iarbă cu benzină ori electrice să ne aranjăm gazonul, ci foloseam mașini manuale, coasă, seceră, și făceam destulă mișcare ca să nu avem nevoie să mergem la săli de gimnastică pentru a ne urca pe benzi ori pe biciclete alimentate cu electricitate. Cu adevărat, nu aveam chestia asta ‘verde’ pe atunci.
Când ne era sete, beam apă de la o cișmea de pe stradă în loc să folosim pahar de plastic ori sticlă de plastic cu apă îmbuteliată. Ne reumpleam stilourile cu cerneală din călimară în loc să cumpărăm altele noi sau rezerve din plastic. Ne schimbam lama în aparatul de bărbierit în loc să-l aruncăm de fiecare dată cănd se uza lama dar nu aveam chestia ‘verde’.
Oamenii luau tramvaiul și autobuzul, iar copiii mergeau pe jos ori pe biciclete la școală, în loc să fie duși cu mașina de 45 de mii de euro a familiei, dar nu aveam chestia ‘verde’.
Aveam o singură priză în cameră, nu prelungitoare pentru o duzină de aparate electrice, și nu aveam nevoie de un smartphone și de GPS cu semnale de la sateliți ca să găsim cel mai apropiat McDonalds.”
Iar filmulețul se încheie cu acest comentariu:
“Nu e trist să vezi cum se plânge tânăra generație de cât de risipitori și poluanți am fost noi doar pentru că nu aveam chestia ‘verde’ pe vremuri? Vă rog să trimiteți textul de mai sus unei alte persoane egoiste și în vârstă care are nevoie de o lecție despre păstrarea mediului, primită de la un deștept mai tânăr. Nu ne place să fim în vârstă, așa că nu ne trebuie mult să ne enervăm, mai ales când observațiile vin de la cineva tatuat și cu multe zorzoane, dar care nu poate da restul fără ajutorul casei de marcat.”
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ce mâncăm pentru a ne controla greutatea
Testele genetice – soluția pentru o viață lungă într-o stare bună de sănătate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
