E dimineața de 6 Decembrie 2013. M-am trezit și am auzit pașii copilului meu de 13 ani umblând prin casă.
Azi e Moș Niculae… Nu aveam chef să mă ridic din pat. Era cald, moale și bun și nu-mi venea nici să mă întind ca să fiu gata de o nouă zi. Cred că întârziam ca să văd dacă Alexander vine el la mine sau așteaptă să mă duc eu la el.
Până să îmi termin gândul, un metru șaptezeci și cinci a intrat zâmbind, cu brațele larg deschise, gata de un big kiss și de-o îmbrățișare așa cum numai el știe să o facă. Mi-am luat cea mai buna porție de energie din lume și am zis “Bună dimineața, copile, happy St. Nick”. Alex m-a întrebat pe dată “Ai vazut ce ne-a adus Moș Niculae?”
Am răspuns râzând “Bețe argintii și aurii!”. A râs și el. “Astea sunt simbol. Lasă, treci la real facts”.
“Ok atunci, nu știu”, i-am răspuns. “Hai să coborâm!” și m-a tras din pat. Mi-am adus aminte de Catchy și povestile ei. Nu aveam mult timp la dispoziție, dar aveam chef să mă bucur, așa cum o fac mereu.
L-am rugat pe micul, de acum mare, Alex, să ne oprim la mijlocul scărilor și să rămânem pentru o clipă pe treapta asta, chiar aici, în lumina asta obscură, de început de zi nouă, pe care numai noi doi o putem face bună. Și i-am zis “orice ar fi în cizme e important pentru mine, dar și mai important e să stii să faci amintiri din clipele astea, amintiri care în fiecare an să vina înapoi și să te facă fericit. Astea sunt momente care nu se mai întorc și trebui să le umpli de frumos. Apropo, tu ai văzut pe unde a venit azi noapte Moș Niculae?” Și Alex mi-a răspuns “ Știi tu că el are a grămada de locuri pe unde trece, care sunt presarate cu steluțe ca să vadă să intre în casă, și mai ales are o cheie magică bătută cu diamante și pietre prețioase cu care deshide ușa, și poate chiar să plutească, să nu-i aud eu în noapte pașii“. Aveam pe umăr o mână caldă de adolescent și un zâmbet senin. În sinea mea, știam că asta era tot ce voiam de Moș Niculae – dragoste.
Poveste trimisă de cititoarea noastră din Canada, Dana Fromunda. Mulțumim și Happy St. Nick! 🙂
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
