Poveste cu Cioran pentru prințese

Povestea micuţei prinţese care vroia să-i aducă lalele mamei  sale

A fost odată ca niciodată o prinţesă foarte frumoasă şi foarte inteligentă pe care o chema Awen. Ceea ce-i plăcea mai mult ca orice pe lume era să se plimbe cu mama sa, să descopere locuri simpatice şi liniştite, inedite. Într-o zi mama sa a dus-o la Paris, la cimitirul Montparnasse, pentru a pune flori pe mormântul  unui domn care era foarte singur: Emil Cioran. I-a plăcut tare mult. A cumpărat chiar o lumânare roşie, pentru ca mormântul său să fie mai frumos.

Astfel, într-o frumoasă zi de toamnă, pe când mama sa venise să o aştepte la şcoală, au trecut amândouă, pe trotinete (căci Awen era o prinţesă modernă) prin faţa unui alt cimitir. “Aici se odihneşte Gustave Eiffel”, scria pe o plăcuţă, la intrare.

– Eiffel, ca turnul Eiffel?, o întrebă Awen pe mama  sa.

– Poate, răspunse mama sa.

– Vrei să intri cu mine, ca să vedem?

– Dacă şi stu vrei, de ce nu?

Amândouă, mama şi Awen, au intrat în cimitir. Paznicul nu le-a lăsat însă să intre cu trotinete, însă le-a confirmat că aici se odihneşte inventatorul şi creatorul turnului Eiffel.

Awen o luă pe mama sa de mână şi împreună plecară să caute locul unde se odihnea Domnul Turnul Eiffel.

– Mama, cine e în aceste cutii?

– Nimeni, draga mea, sunt morminte care ne ajută să nu-i uităm pe oamenii care au murit deja.

– De asta sunt scrise numele lor deasupra? Dar unde sunt atunci oamenii aceea?

– Sunt acolo, în nori, ne privesc şi ne protejează.

– Dar atunci, mama, de ce sunt atâtea flori drăguţe pe mormintele lor? Dacă nu e nimeni înăuntru?

– Pentru a nu-i uita.

– Mama, când tu vei muri, şi tu vei avea un mormânt ?

– Da, iubirea mea.

Prinţesa Awen nu mai spuse nimic. Se gândea, mergând încet spre unul din colţurile cimitirului. Văzu dintr-o dată mormântul lui Monsieur Tour Eiffel: exista cu adevărat un turn Eiffel pe mormânt!

Apoi, s-au îndreptat spre ieşire. Dintr-o dată, chiar înainte de a ieşi pe trotinetele lor, Awen se întoarse spre mama sa, o luă în braţe şi îi spuse:

– Mama, eu îţi voi aduce în fiecare zi lalele, aşa vei şti că eu mă gândesc la tine!

Sfârşit

Povestea face parte din volumul bilingv, română-franceză, “Povești de adormit prințese”, apărut la editura Libris în 2017. 



Citiţi şi

Inside out

Salutări din Parisul olimpic

Singurul lucru cu care omul se poate obișnui și de care nu se plictisește este LUXUL. Paris și Londra de Crăciun

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro