ActriÈ›a britanică Emma Watson, recunoscută feministă, a stârnit o mică furtună pe internet: după ce a apărut pe coperta ediÈ›iei de aprilie a revistei Vanity Fair mai mult dezbrăcată în partea de sus, imediat i s-a lipit eticheta de ipocrită È™i practicantă a dublului standard. De către cine? AÈ›i ghicit, de către femei. Prezentatoarea de radio Julia Hartley-Brewer a atacat-o pe Watson cu un tweet maliÈ›ios în care îi atribuie replica: “Feminism, feminism… diferenÈ›e de gen la salarii… de ce, oh, de ce nu sunt luată în serios?… feminism… oh, È™i priviÈ›i-mi țâțele!”
Acum, de ce ar trebui să ne holbăm la țâțele ei? Umblă ea aÈ™a pe stradă sau pe vreun covor roÈ™u? De ce ar trebui să înÈ›elegem că poate nu e doar un concept de prezentare, o poveste spusă de fashion editorul revistei, ci continuarea miÈ™cării “eliberaÈ›i mameloanele”? De ce nu poÈ›i fi avocatul drepturilor femeilor È™i în acelaÈ™i timp să pozezi, un alt rol până la urmă, pentru o revistă glossy? De ce dintr-odată cineva își poate pierde respectul pentru întreaga ta muncă – fie ca artist, fie ca activist? De ce se simt oare tocmai femeile sunt dezamăgite? Nu cumva le scapă sensurile profunde ale miÈ™cării feministe?
Nu È™tiu dacă Emma a pierdut ceva la capitolul imagine, normal ar fi fost să nu se întâmpla asta È™i să nu aibă acum de luptat cu acest curent de negativitate. Dar dacă a câștigat cineva, acela zic că a fost Burberry, a cărui capă a lăsat prea mult la vedere. Versus celelalte două branduri – Balenciaga È™i Dior – care i-au asigurat È›inutele pentru aceeaÈ™i È™edință foto derulată sub numele “Victorian rebel”. Măcar acum aÈ›i înÈ›eles, doamnelor supărate? 🙂
Citiţi şi
Lăcrămioara DIOR – noroc È™i eleganță
Ce făcuseră mamele noastre de nu ne lăsaseră nicio avere?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
