A cunoscut prima dragoste la un bal şi, mai târziu, după câteva întâlniri furate pe ascuns, şi-a dat inima cu tot cu viaţa ei unui băiat din sat, împotriva voinţei părinţilor ei, care o voiau cu facultatea terminată, profesând la oraş, alături de un băiat bun şi respectuos.
Au avut primul copil la scurt timp după căsătorie şi ea s-a legat definitiv, urmând al doilea şi apoi al treilea copil. A învăţat pentru a-şi termina facultatea cu un copil în burtă, unul pe picioare şi celălalt de mână. Nu a avut timp să realizeze că omul de lângă ea începea să-şi trăiască viaţa, ca şi până atunci de altfel, însă ei i s-a impus mereu ideea că este dreptul lui.
Era prea obosită, crescând trei copii, construind o casă şi întreţinând o gospodărie, să vadă prăpastia în care alunecă. El pleca dimineaţă la serviciu şi se întorcea noaptea băut, mirosind a parfum de femeie. Când a încercat să îi reproşeze, a primit prima palmă. „Eu muncesc! Îţi aduc bani şi te întreţin şi pe tine, şi pe copii! Îţi aduc tot ce vrei, am nevoie să mă relaxez!” îi urlă el printre dinţii scrâşniţi.
Copiii au mai crescut, s-a angajat şi ea, că era greu în acele timpuri să ții trei copii în şcoală. Faptul că şi ea aducea bani în casă, pe lângă munca în gospodărie, nu era văzut, apreciat. În egoismul lui incomensurabil, el făcea totul, iar serile de beţie s-au îndesit. Palmele au devenit pumni, iar când acestea nu mai erau de ajuns să îşi descarce furia bolnavă, o mai lovea şi cu picioarele. Nu era zi să nu fie vânătă pe undeva şi mai mereu se ascundea prin ungherele casei să nu o vadă cineva şi să râdă de ei.
Copiii fiind mai măricei, încercau să îşi apere mama, însă, de multe ori, îşi luau şi ei porţia binemeritată, de multe ori dormind prin grajduri de frica bestiei cu chip de om, alungaţi din locul care trebuia să le fie cămin. Îşi aminteşte şi acum cu groază când el o alerga cu toporul sau când, ascunsă fiind sub pat de frica lui, acesta încerca să o împungă cu frigarea.
Când venea el acasă după ce se îmbuiba cu băutură şi femei, ea trebuia să alerge să îi deschidă uşa, în caz contrar îşi primea „porţia”, fără să mai inventeze motive. Masa trebuia servită pe loc, chiar dacă nu mânca, era o condiţie obligatorie, iar copiii de multe ori trebuiau să fie prezenţi la „ritual” pentru a-şi primi „lecţiile de viaţă”.
De ce a rămas? Pentru că nu a avut curajul să plece singură cu trei copii în lume. Pentru că el, în lumea lui, câştiga bani şi ea credea că doar aşa le poate oferi copiilor un viitor. Pentru că, fiind luată de copilă, a crescut-o ca pe o sclavă, neavând voie să plece din curte decât la muncă, neavând voie să vorbească cu nimeni. A intoxicat-o cu vorbe, purtând cu ea un război psihologic. Dacă cineva din cei apropiaţi îi sugera să plece, se uita speriată, ca o porumbiţă căreia i se deschidea uşa coliviei, o porumbiţă cu aripi tăiate…
Şi a rămas, chiar şi după ce copiii au plecat. Şi pentru că el s-a îmbolnăvit de la viaţa haotică în care a trăit, a rămas cu speranţa că, iubindu-l, poate are o şansă la viaţa visată. Pentru că în tot acest timp, cu tot ce i-a făcut el, ea nu a încetat să îl iubească.
El s-a refăcut, a renunţat la băutură, dar la femei, nu. Violenţa fizică s-a transformat în violenţă verbală, un joc obsedant de-a şoarecele şi pisica. Deşi mulţi s-au rugat de ea să plece, copiii au chemat-o, pe rând, la ei, ea refuza în continuare. Nu a zburat, în realitate, niciodată, iar acum, la vârsta înţelepciunii, îşi spune sieşi că nu ştie să zboare. Deşi aripile tăiate i-au crescut demult, în mintea ei ele tot tăiate sunt. Probabil dincolo, în lumea îngerilor, îşi va întinde aripile şi va zbura, şi va râde şi va trăi cum nu a ştiut niciodată să o facă aici, pe pământ.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
