În curând se încheie și peroada cu Iohannis: un deceniu catastrofal pentru România, care deschide calea altora încă mai rele.
Nu vorbește. Iar dacă vorbește nu știe să spună decât atenție, îngrijorare, rezilență, partenerat, peroadă și ghinion. Până și Ceaușescu, un grandios analfabet, vorbea mai bine.
E decuplat de la realitate. Incapabil de empatie, aidoma unui psihopat.
A zis că scapă țara de pe-se-de și a predat-o cu totul pe-se-de și noii securități.
În schimb, s-a ales cu plăcerea de a voiaja cu soția la prețul modic de o sută de mii de euro pe zi. Pentru doi provinciali pasionați de călătorii, o afacere bună. Pentru țară, un dezastru. Dar măcar are doamna Carmen ce să povestească în cancelarie din Tanzania…
A promis România normală și educată. Și sub stăpânirea sa țara a devenit o feudă a interlopilor. Economic, au înflorit doar videochatistele. Dacă scoți vibratoarele dindărătul dânselor – gata și economia vlahilor.
Silabisește de pe niște foi plictisit niște compuneri de clasă primară făurite de consilieri. Nu dă nicio clipă sentimentul că înțelege ceva din ce citește acolo. Presupunând că înțelege – oricum nu îi pasă.
Ca să-și continue viața de pașă pe drumuri acum parazitează teme globale: salvează planeta, ca Greta. Solemn pe schiuri, cu crosa de golf în mână, acest Greta de la Sibiu o să salveze planeta de o să plângă și planeta-n drum…
Pare ieșit din mantaua lui Agamiță Dandanache. Când a scris “O scrisoare pierdută”, până și Nenea Iancu oscila între Cațavencu și Farfuridi. Cine să câștige alegerile? Și l-a găsit: unul mai canalie decât Cațavencu și mai puțin înzestrat intelectual decât Farfuridi: Agamiță.
I s-a spus ficus, robot de bucătărie cu siguranțele arse, dulap cu haine de damă, marioneta turnătorului Felix. Un munte de nepăsare, de ignoranță și de fudulie. Îl dau banii nemunciți afară din case… Nicio vorbă nu l-a atins. Niciodată nu i-a roșit obrazul, l-a durut puternic în spate-jos.
După zece ani sub Iohannis, România e mai vulnerabilă decât în 2014, au înflorit prostia, tupeul, jegul moral e pretutindeni, oamenii cinstiți fug din țară ca din infern. Evadează unde văd cu ochii.
România lui Iohannis, țară de suzerani închipuiți, dar bine bugetați și vasali cu biciul pe cârcă, e de nelocuit. Privilegiații sistemului mai au puțin și se pensionează dinainte de naștere. Specialii sunt peste tot – și pretutindeni improvizații, moftangii, snobi, bombardieri, găinării, dobitocie și șpăgi.
Și moț peste nimic – președintele, mereu pe modul avion, călătorind, călătorind, călătorind…
Nu-i mai ajunge țara, i-a rămas mică, acum salvează planeta toată și în timpul liber – Africa, un continent îndrăgit de dumnealui.
Niciodată eșecul democrației românești n-a fost mai sever decât sub domnia acestei somități. Profesorul Iohannis. Cel ce predă de zece ani doar inadecvarea. Pas cu pas a ajuns la un pas de elicopterul de aur al oricărui dictator care se respectă. Mai exact, forțând limitele gramaticii: care se respectă doar pe sine.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
