Poate că nu vreau să mă mărit, dar îmi imaginez uneori cum ar fi să port o rochie albă, la malul mării, rostind cel mai sincer „da” din viața mea.
Poate că îmi doresc copii, dar mă tem de gândul că nu sunt pregătită să îi cresc într-o lume atât de nesigură. Și, până când nu voi reuși să vindec copilul din mine, aleg să fiu egoistă.
Poate că nu sunt o prietenă perfectă, dar sunt acolo, prezentă, la orice oră din zi sau din noapte, pentru acei oameni care mi-au dovedit că merită.
Poate că nu îndeplinesc toate așteptările părinților mei, dar prefer să trăiesc așa încât să nu port povara regretelor lor.
Poate că nu am uitat toate iubirile din trecut. Încă idealizez poveștile de dragoste și le acord un loc special în sufletul meu. Dar mai bine așa, decât să mă las pradă regretelor.
Poate că mi-aș fi dorit să nu fi spus acel „adio”. Poate că mi-aș fi dorit să mai lupt. Dar știu că uneori, acolo unde nu e cap, suferă tot restul.
Poate că sunt supărată pe unele persoane, dar încerc să înțeleg motivele din spatele acțiunilor lor, să le accept și să le iert. Învăț să am răbdare, cu ei și cu mine.
Poate că e în regulă să nu fi ajuns încă la forma pe care mi-o doresc. Uneori, să cedezi unei plăceri simple, precum un baton de ciocolată, nu e un păcat. E doar o amintire că suntem oameni.
Poate că m-am schimbat. Poate că abia acum încep să descopăr cine sunt cu adevărat. Și asta e în regulă. Poate că iubirea vieții mele nu a fost el, iar eu încă învăț să-mi ascult sufletul.
Poate că procesul de a deveni cea mai bună versiune a mea nu este atât de scurt cum am crezut. Poate că adevărata schimbare necesită ani de zile. Poate că mai am nevoie să întâlnesc oameni noi, să mai dau câte o bucată din mine și să mă reconstruiesc de câteva ori.
Poate că succesul vine la momentul potrivit, nu când îl caut eu. La fel și iubirea.
Dar, spre deosebire de alte lucruri din viața mea, siguranța răbdării mele nu mai este doar o probabilitate. Nu mai există „poate” între mine și așteptare, între mine și dorințele sau ambițiile mele.
Îmi dau voie să nu le am pe toate până acum, pentru că știu că drumul meu e diferit. E în regulă să mă descopăr în fiecare zi, să mă schimb și să evoluez în ritmul meu. Așa cum am învățat să-mi accept nesiguranțele, la fel voi învăța să îmbrățișez fiecare pas pe care îl fac spre cea mai autentică versiune a mea. Și asta e tot ce contează.
Guest post by Geolina
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
