“Poate rămâne o fată însărcinată singură?” (adolescent de 16 ani).
“Profa de bio a zis că fetele la menstruație sunt turbate! Să nu ne atingem de ele!” (adolescent de 15 ani).
“Băieții nu înțeleg că noi suntem mai șmechere ca ei și pentru că ne cresc sânii și asta ne face oricum speciale!” (adolescentă de 15 ani).
“Până la urmă nu e așa complicat să faci sex pentru că am văzut eu pe tiktok că e fun!” (adolescentă de 16 ani).
“Până la urmă nu cred că o fată poate face un copil la 15 ani. Doar țigăncile fac. Am văzut pe youtube!” (adolescent de 15 ani).
“Oricum toate fetele din clasa zic că au făcut-o. O să mint că și eu am făcut-o până găsesc pe cineva care să vrea asta cu mine!” (adolescentă de 17 ani).
“Nu-mi place de niciun băiat. Ana a zis că poate îmi plac fetele și de asta nu-mi place de nici unul! Că e ciudat să fii la liceu și să nu-ți placă niciun băiat!” (adolescentă de 16 ani).
“Cumva, simt că vreau să am un grup de prieteni, dar nu mă simt ok cu prietenii ăștia care fac doar glume misogine despre fete! Dar nici nu mă văd în stare să caut prieteni ca mine!” (adolescent de 15 ani).
“S-a supărat Maria și a chemat-o pe mă-sa la școală și a ieșit dita’ scandalul că vaaai, am abuzat-o că am tras de cămășa ei să îi vedem sânii! Îi are cei mai mari din clasă!” (adolescent de 15 ani).
Așa își începe Monica Mereuță, psihoterapeut, psiholog, logoped și autor, pledoaria pentru educația sexuală. Și continuă așa:
“Educația sexuală ar trebui să existe și ar trebui să aibă discuții clare despre:
– corp
– anatomie
– să știm ce se întâmplă cu corpul nostru în fiecare etapă
– să înțelegem că biologia feminină și cea masculină sunt atât de diferite
– consimțământ
– respect
– acord
– grijă
– să putem numi ce se întâmplă cu noi cu cuvinte clare și corecte
– protecție emoțională, fizică
– confort
-respect și iubire față de propria persoană pentru că doar așa pot respecta alte persoane
– decizii proprii (nu trebuie să faci nimic dacă tu nu vrei, nu simți, deși toți zic că au făcut ceva – sex, hobby etc.)
– decizii asumate și, mai ales, informate
– ce este sexismul, misoginismul, grandomania etc.
– în ce condiții poți face sex
– abuz, viol, grooming
– limite – fizice, psihice, emoționale
– contracepție
– sarcină nedorită
– avort
Și apoi putem să ne îngrijorăm că, dacă avem educație sexuală în școli, adolescenții vor face sex fără oprire!
Ne sperie când nu cunoaștem lucruri.
Eu văd ce și cum se schimbă adolescenții cu care lucrez când le dai informații clare despre corpul lor și despre cum toți trecem prin toate! Și, mai ales, că și eu, și părinții lor am fost în aceleași puncte. Că nu sunt singuri!
Au nevoie copiii să știe cum sunt corpurile lor. Cum cresc. Ce simt. Și asta îi ajută să se apropie și să descopere cine sunt!
Educația asta sexuală e continuă. E un proces. Nu avem o discuție și gata. De asta, cumva, eu nu văd deloc motive de temeri de genul “îi dau idei”, “îl învăț prea mult”, “dacă îl fac curios”.
Care e scopul educației? Teoretice. Sociale. Emoționale. Teologice. Orice formă de educație. Ce scop are?
Să nască în copil dorința și autonomia de a-și căuta singur răspunsurile și mai ales de a crește în el capacitatea să știe ce să facă cu ele. Să fie curios. Să știe să cearnă informațiile. Să știe UNDE să caute informații.
Așa cum nici un psiholog/educator nu o să spună că la 5 ani un copil trebuie să citească, dar e în regulă să înceapă să-și recunoască numele scris cu litere de tipar, cam așa e și cu educația sexuală. Nu îi spune cineva (sănătos!) unui copil să facă sex la 5 ani, stați liniștiți!
Educația sexuală nu e despre a face sex. Așa cum educația teologică nu e despre a merge într-o peșteră și a te face pusnic. E un proces. E etapizat. Și avem nevoie de el. Și da, avem nevoie de el, mai întâi noi, cei mari, care nu reușim să vorbim confortabil despre corpurile noastre. Și pentru noi e tot un proces.
În primii ani de lucru cu copiii și adolescenții nu știam ce să fac pentru că, deh, a trebuit să trec prin procesul ăsta și eu. Și acum trec prin el, pentru că eu aflu o grămadă de la copii, doar că le zic “nu știu, dar, uite, îmi notez și vorbim data viitoare după ce citesc despre ce zici tu”. Adesea ce aduc ei sunt nume de boli sau poziții sexuale. Dar ei nu știu ce înseamnă și contextele sunt presărate cu multe glume și când le spun ce am citit sunt foarte uimiți.
Ce m-a ajutat pe mine mult în procesul acesta a fost să am colegi și terapeuți foarte ok cu asta, să citesc mult pe tema asta și mai ales să văd cât de firesc terapeuții mei sau ginecologul meu vorbesc despre corp și cât de ok mă fac să mă simt.”
Mulțumim, Monica!
Citiţi şi
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Reacție la Macarena (Erika Isac)
În clasa a VII-a am vorbit la școală despre menstruație și corpul femeilor
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
