Ce e normalitatea? Te naști, mergi la școală, te angajezi, găsești un băiat bun, te căsătorești, faci copii, ai nepoți, iar pe mormânt sunt mereu flori proaspete?! Serios?! Asta e tot ce putem face în viața asta ca să reușim, să ne simțim împliniți?!
Dacă eu sunt acea femeie care la 20 ani eram logodită, în timp ce nu făceam orice facultate, ci chiar Politehnica, astăzi, la aproape 34 ani, sunt o nerealizată, căci nu am copii și nu m-am măritat?! Hai, nu zău!
Are rost să îți spun ție că nu accept jumătăți de măsură, că îmi place să ajung acasă să găsesc totul așa cum am lăsat, că îmi trăiesc viața frumos și nu în singurătate, așa cum ai impresia, doar pentru că tu nu știi, călătoresc, am pasiuni și hobby-uri, iar zilele le petrec cu familia, prietenii și cei dragi. Nu stau la mâna nimănui ca să îmi iau o pereche de pantofi sau pentru o ședință de epilat, citesc, mă plimb și respir, zâmbesc, pictez și scriu, mă bucur de natură, oameni și viață.
Spune-mi, te rog, dacă eu mă bucur de odrasla ta, te felicit, sincer, tu nu te poți bucura că arăt bine și fără machiaj, că sunt îngrijită și dormită, că îmi fac viața și programul după bunul plac?!
E chiar atât de greu să ne respectăm unii pe alții și să acceptăm că suntem diferiți, că poate normalitatea mea nu e necesar să fie și a ta. Știi tu de câte ori m-am văzut eu mireasă? Știi tu de ce nu am copii? Te-ai gândit că poate nu pot, poate sunt pe moarte sau poate, pur și simplu, nu vreau.
Guest post by MMK
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.