Cine mai crede azi că sensul vieţii e iubirea? Cum este când nu o mai simţi? Are rost să mai continui lupta? Dar viaţa nu trebuie să fie o luptă. Ea însăşi este o bucurie! Ce te face totuşi să îţi doreşti să calci următoarea talpă pe Pământ? Îţi trebuie o motivaţie pentru asta sau e suficientă inerţia? Afirmaţii şi întrebări, aparent în antiteză. Banale, clişeice, retorice…
Chiar nu este relevant, că nu despre asta vrem să vorbim azi şi nici mâine. Însă realizezi că se întâmplă ceva la un moment dat… fix atunci când ai impresia că totul este pierdut şi eşti condamnat pentru totdeauna la o viaţă lipsită de sens. Se apasă acel click care îţi dezamorţeşte toate simţurile înghețate de poverile vieţii cu temperaturi sub zero grade. Simţi că termometrul începe să urce şi ai impresia că, la un moment dat, va exploda, de prea multă iubire. E o iubire platonică, poate chiar imposibilă, dar ştii că există, că este acolo! pentru simplu fapt că te face să simţi din nou că trăieşti.
Poţi fi îndrăgostit de o himeră? Şi totuşi e ceva mai mult… Să simţi iubirea este un lucru desăvârşit. Chiar dacă e doar în suflet. Nu poate fi explicat în cuvinte pachetul de trăiri pe care îl aduce acest sentiment. Noi, muritorii, am fi nimic fără iubire. Cum văd eu acum iubirea? La 30 o vezi altfel faţă de cum o vezi la 20. Nu e mai matură! E mai intensă şi mai nebună, mai provocatoare şi mai înrădăcinată, mai colorată şi mai hipnotică! E ca atunci când ştii că poţi da cu borcane şi cartofi după cel pe care îl iubeşti, dar, în acelaşi timp, ştii sigur că după asta urmează cea mai intensă partidă de sex, în care explodează cele mai colorate artificii ale inimii şi ale trupului. Chiar cred că iubirea dă sens vieţii şi fără ea, viaţa e gri. Mie nu îmi plac nuanţele de gri, nici măcar la haine. Prefer culorile puternice sau albul şi negru. Ori există curcubeu multicolor, ori avem contraste puternice. Aşa e şi cu iubirea asta: ori e, ori nu e! Cine v-a spus că există jumătăţi de măsură în iubire, a luat cântarul greşit când a făcut citirea. La fel cum nu poţi iubi două persoane deodată, nu poţi iubi nici mai puţin sau mai mult: poţi doar să iubeşti şi atât! simplu, absolut. Poţi iubi de mai multe ori în viaţă, dar se spune că, pe patul de moarte, îţi vei da seama cine a fost, de fapt, adevărata iubire, care ar fi tot unică, pe lângă absolută. Complicate mai sunt căile iubirii, pare-se.
Poate fi iubirea greşită? Cum se poate ca ceva atât de pur, bun şi măreţ, să fie greşit sau rău? Cine poate explică antiteza asta care mie îmi dă târcoale de ceva vreme? Eu încă încerc să îmi explic sensurile şi etapele iubirii… învăţ despre iubire zilnic şi totuşi nu am ajuns să o cunosc încă. Îi caut o adresă exactă, să ştiu unde o găsesc oricând, că vreau să-mi fac măcar viză de flotant acolo. Îmi iau maşina şi plec până găsesc adresa exactă. Poate o găsesc până mâine dimineaţă şi promit să v-o trimit şi vouă pe WhatsApp. Am setat şi GPS-ul, care îmi arată să o iau spre Braşov. Sper că nu a greşit, să fac atâta drum degeaba.
Guest post by Dana
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
