“Radu Zamfir are 44 de ani ÅŸi este un chirurg pe care accidentul aviatic din 20 ianuarie 2014, din MunÅ£ii Apuseni, l-a transformat într-un subiect de ÅŸtire. Au trecut patru ani de la accidentul în care ÅŸi-au pierdut viaÅ£a pilotul Adrian Iovan ÅŸi studenta Aurelia Ion, iar alÅ£i trei medici ÅŸi un pilot au fost răniÅ£i grav. Doctorul Zamfir, cu răni superficiale, a sărit în ajutorul celor care au avut nevoie de el până la sosirea echipajelor de salvare. Acum, patru ani mai târziu, chirurgul a învăţat să ia ce-i mai bun de la viaţă. ÃŽÅŸi adoră familia, iubeÅŸte motoarele ÅŸi nu poate trăi fără să intre în sala de operaÅ£ii.”
Foto: Raduly Laszlo
Așa îl prezintă revista life.ro pe chirurgul care a scăpat cu viață din accidentul care a ținut România cu sufletul îndurerat la gură. Din interviul pe care îl puteți citit integral aici, am ales un fragmentul de mai jos.
“Accidentul aviatic din Apuseni v-a adus pe ecranele televizoarele, în breaking news. Cum resimÅ£iÅ£i, după patru ani, ce s-a întâmplat atunci? Ce vă mai amintiÅ£i?
Îmi amintesc tot dar caut să mă îndepărtez cât mai mult de tot ce s-a întâmplat atunci pentru că orice întoarcere la acele momente doare.
Este regretabil ce s-a întâmplat. Eu am reuşit să depăşesc momentul acela doar prin faptul că am făcut 200% din ce putea să facă un om pus în acea situaţie. Şi am realizat acum ceea ce mi-au spus pacienţii în tot acest timp: domnule doctor, dumneavoastră aţi scăpat să ne scăpaţi şi pe noi! Pentru asta cred că m-a lăsat Dumnezeu în viaţă. Aş mai completa că m-a lăsat să fiu alături de familie, să îmi văd copiii crescând.
ÃŽn după-masa aceea mi-am văzut de câteva ori moartea cu ochii. Nici nu am avut timp să îmi fie frică. Am fost doar spectator neputincios al prăbuÅŸirii. Nu am avut nicio reacÅ£ie. Åži, reluând statistica accidentelor aviatice, am realizat că am fost în afara statisticii. Poate că pe alÅ£ii i-ar fi schimbat lucrul acesta, în bine, în rău, cine ÅŸtie? Dar eu sunt acelaÅŸi. Am operat la două săptămâni de la accident, iar pacienta de atunci a venit câteva luni mai târziu la control ÅŸi mi-a amintit. Am acelaÅŸi loc de muncă, am aceeaÅŸi familie, chiar puÅ£in mai numeroasă, de când a apărut ÅŸi Sonia. Sunt acelaÅŸi om. Poate un pic mai înÅ£elept. ÃŽn sensul că am devenit omul care conÅŸtientizează că trebuie să se bucure de fiecare moment din viaţă.”
Citiţi şi
“Cum îi laÈ™i, domnule, pe aceÈ™ti oameni neidentificaÈ›i È™i nepedepsiÈ›i!?”
Povestea lui Ted Rummel, doctorul paralizat care operează din scaunul cu rotile
