Libertatea este înțeleasă diferit de fiecare femeie în parte. În urma cu vreo 12 ani, când eram și eu ieșită din facultate, ambițioasa idealistă, la fel credeam că femeile casnice și dependente de bărbați sunt niște proaste care renunță de bună voie la independența și libertatea lor.
Între timp însă life happened și m-am lovit de câteva ori foarte serios de zidul amarnic și dur al libertății pe care crezi că ți-l aduce o carieră, un job, așa zisa independență care a venit la pachet cu niște costuri emoționale imense și care m-au trimis de doua ori în neagra depresie și în niște atacuri de panică devastatoare. Și nici bani nu aveam atunci să merg la psiholog ca să îmi tratez depresia și anxietatea, pentru că multinaționala nu îți dă niciun ajutor financiar sau bonus cu care să tratezi traumele pe care ți le creează mobbing-ul și medicul toxic de lucru…
Nimic nu era bun din ce făceam, pentru doamnele șefe sau șefi, eforturile mele niciodată apreciate, orice făceam era un dead end, bârfe, invidii și discriminare la greu și toate astea pentru un rahat de salariu din care nu reușeam să economisesc mai nimic, pentru o mobilă de exemplu, un avans la credit ipotecar sau lucruri care îmi aduc plăcere, călătoriile. Iar atunci când reușeam să plec în vreo excursie, la întoarcere, jobul meu nu mai exista și eram invitată să îmi caut altceva în altă parte, deoarece doamnele șefuțe nu suportau ca cineva din echipele lor să fie mai plimbată decât ele. Și așa am realizat, încet-încet, ca jobul și cariera este doar o minciună bine construită pentru a ascunde sclavageala pentru alții.
Nu exista nicio independență câștigată prin job pentru că ești mereu dependentă de o șefă și de o firmă care, dacă are chef, te poate da afară oricând. Și poate dura între 3 și 18 luni până să găsești următorul job (vorbesc aici de joburi de birou mai acătări, nu casieră sau telefonistă în call center).
Schimbi joburi, schimbi companii, încerci să schimbi și cariera, dar oamenii nu se schimbă, mentalitățile șefelor nu se schimbă și mereu ai “șansa” să te lovesti de una care îți face viața grea. Invidioasă că te îmbraci mai bine decât ea, că ești poate mai inteligentă sau, Doamne, ferește, locuiești la casă în București și ea în vreun amărât de bloc la grămadă cu maneliști gălăgioși, ai plită electrică și ea, plita pe gaz ori tu, ultmul model de uscatoare rufe electrice și ea întinde rufele în balcon.
Concluzia mea personală, care mi-a adus pace și sănătate psihică, este că mai bine mă simt acum, deși sunt dependentă financiar de soțul meu, un bărbat blând, iubitor, respectuos care vrea să mă vadă liniștită și fericită, decât să fiu dependentă de șefe isterice sau pasiv-agresive sau de colective de muncă formate din femei, cuiburi de vipere, în care nu evoluezi cu nimic și mereu trebuie să îți aperi spatele și munca depusă. Și toate astea pentru niște salarii de nimic. Nu merită să îți strici liniștea sufletească și sănătatea doar pentru iluzia libertății și independenței care ni se propovăduiește de către femeile de “carieră”, majoritatea singurele sau divorțate, de la prea multe sacrificii făcute fix pentru carieră.
Comentariu lui Ellie la articolul De ce unele femei pot
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
