Trăim sub ideile zugrăvite de alții în anumite filme, melodii, cărți, reclame sau articole siropoase despre iubire sau fericire și tindem să simțim pe propria scoarță cerebrală o dezamăgire cruntă. În viața noastră, iubirea nu e alergare în picioarele goale pe un câmp cu iarbă proaspătă și flori. Nu e o îmbrățișare continuă, cu sărutări prelungi și fiori în tot corpul. Nu e emoție pozitivă pură, cu înălțarea tuturor simțurilor. Iubirea e un pic altceva.
Fără acțiune, acest cumul frumos de sentimente se stinge. El cere alegeri, de multe ori grele. Dincolo de o înșiruire de cuvinte de care oricine e capabil, iubirea înseamnă apropiere strânsă și chiar luptă. Înseamnă conexiune între componente ascunse vederii, situate adânc în noi.
Mi-am spus cândva că cele mai frumoase lupte în viață sunt cele pe care le dăm pentru alți oameni, că așa primim satisfacții de neegalat și chiar reușim să atingem ceva ce pare fericire, care după mine include și bune, și rele. Asta s-a prăbușit când un prieten mi-a povestit despre sora lui și am încercat să îi ajut puțin într-o chestiune dificilă: ea trebuia să se opereze pe inimă, la nici 30 de ani. Erau speriați, aveau nevoie de informații, îndrumări și sfaturi. Când ea era internată și urma să suporte acea intervenție complexă în câteva zile, iubitul ei (erau împreună de mulți ani) se pregătea să-i transmită despărțirea. Voia să o facă fix în acea perioadă, fără să ia în calcul practic abandonul, încărcătura emoțională, rolul psihicului în recuperarea după operație. N-am înțeles, în naivitatea mea, cum poate cineva să procedeze așa, eu care credeam în lupte și în aflarea alături de partenerul în suferință. Eu care credeam că fix asta e iubirea.
Ca medic, mi-a fost dat să văd povești desfășurate pe mai bine de jumătate de secol. Am admirat un bătrânel de 81 de ani care venea cu flori și bomboane la soția lui internată. Am zâmbit când o doamnă de 77 de ani își certa soțul într-un stil adolescentin, după ce acesta mâncase cu sare, având insuficiență cardiacă; l-a sărutat apoi pe buze și l-a făcut prostuț. Am rămas uimit când un domn de 79 de ani venise înfofolit din cap până-n picioare, pe viscol, să-i aducă prăjiturele soției; căzuse chiar pe gheață și se lovise la șold. Erau împreună și la greu, asta conta, lăsând loc de mângâiere și speranță într-un mediu în care există multă durere și chiar se poate muri de la un minut la altul.
Sunt într-o relație la început și, dincolo de preconcepția că la început totul e neted și roz sub cortina îndrăgostelii, vă spun că am trecut prin momente în care iubita mea îmi părea insuportabilă și, cu toate astea, nu m-am aruncat să-i trântesc vreo noemă în față, ci am avut răbdare să depășesc pragul derutant, pentru că știam că sunt legături puternice între noi și acelea contează cu adevărat. Am avut momente în care, mutați împreună, am dus lipsă de bani. Cumva, am știut că le vom depăși pe toate, că asta e esența, că iubirea include și neajuns, suferință, durere, gri. Pe lângă fluturii care-ți saltă stomacul din interior, poți avea oricând molii care-ți rod funia ancorei și te trezești dezorientat, aproape pierdut. Și asta face parte tot din iubire, generând un contrast care ne aduce în stare să apreciem altfel valoarea lucrurilor bune, aparent mărunte.
Îmi vine în minte o canoe. Când stai singur într-un capăt, echilibrul ei este foarte dificil de păstrat. Te poți muta spre centru, rămânând în solitudine. Pare ok, dar singur vei fi răvășit de gânduri continue și furtuna lor te va repune în capătul bărcii, dereglând-o. Mai poți încerca să fii tu însuți, să te descoperi și să radiezi de bunătate, să explorezi lumea și să găsești o jumătate care să se potrivească la perfecție în celălalt capăt, aducând echilibrul. Gânduri și furtuni tot o să mai ai, dar va fi acolo cineva lângă tine, mereu, să ți le alunge. Dacă știi cum să călătorești, acel cineva nu va pleca niciodată. Să vezi atunci fericire, admirând cu uimire toate minunile pe care ți le scoate în cale întreaga călătorie.
Pe Vasi îl găsiţi aici şi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
