Mă ceartă un domn pe Facebook că sunt împotriva protestelor. Fiindcă am scris că e aberant să ceri desființarea Parlamentului și a partidelor politice, sau că guvernele nu se încropesc pe rețelele de socializare. Am făcut-o pentru că, acum, manifestanții nu au nevoie de galerie, ci de luciditate. Tocmai fiindcă ar fi mare păcat ca un asemenea moment să se irosească într-o cacofonie demagogică, deturnat spre teme false.
Da, cred că acesta ar putea fi un punct de cotitură pentru România. În principiu, e oricum foarte sănătos ca strada să-i sperie din când în când pe politicieni. Să le aducă aminte că puterea nu trebuie să fie un scop în sine, ci doar un instrument în slujba cetățeanului.
Protestul @Colectiv nu este însă doar împotriva puterii – demisia rapidă a Guvernului Ponta nu a calmat spiritele. Furia și frustrarea mulțimii vizează întreaga clasă politică. De data asta nu se cere o schimbare de cabinet, ci o schimbare de paradigmă – pentru prima oară după 1989! Și ar fi minunat să se întâmple. Pentru asta, însă, nu doar politicienii au niște lecții de învățat și niște teme de făcut.
foto:Doru Iacovescu
Democrația și statul de drept nu se pogoară din cer, peste noapte, oricât de multe voci le-ar striga prin piețe. Nu se materializeză brusc din pălăria vreunui lider mesianic, ci se construiesc cu principii și cu instituții. Cu educație și cu elite.
Nu, nu există „bună guvernare” fără elite. Din păcate, la noi cuvântul a ajuns aproape peiorativ. Sună arogant și snob. Îl asociem cu demnitari corupți și cu afaceriști veroși. Cu lux ostentativ și egoism feroce. Nu e de mirare, cam asta vedem, de 25 de ani, în fruntea bucatelor – la nivel local sau național. Asta am ales – și nu întotdeauna doar în lipsă de alternativă.
Această pseudo-elită ne-a băgat în cap ideea toxică și stupidă că ne trebuie conducători care să ne semene – nu să fie mai buni, mai inteligenți, și mai instruiți decât majoritatea. Ca și când la vârful puterii am avea nevoie de o oglindă de bâlci, nu de o locomotivă.
Și aici este, de fapt, fondul problemei: poate presiunea populară să genereze acum o nouă elită, de data aceasta autentică? Va apărea, în sfârșit, o masă critică de oameni onești și competenți, gata să substituie vechile găști de partid? Se vor coagula, în stradă, proiecte politice concrete și coerente? Nu bazaconii cu iz de dictatura proletariatului, nu fantezii populiste, ci propuneri legitime și fezabile, cum ar fi, de pildă, sancționarea traseismului parlamentar sau modificarea sistemului electoral. Se vor naște partide noi?
Eu sper că da. Dar pentru asta furia nu e de ajuns.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
