Sunt copil. Și am multe bucurii. Lumea spune că îmi plac toate prostiile că sunt mic. Dar mie chiar îmi plac foarte multe lucruri. Îmi plac și mormolocii, și bicicleta, și să alerg după câine, și să mănânc ce găsesc pe jos. Prune mai ales. Dar mie cel mai mult îmi place Crăciunul când vine Moșul și îmi aduce ce nu știu.
Oamenii mari nu mă întreabă niciodată ce bucurii am. Oamenii mari mă întreabă mereu câți ani am. De parcă nu ar vedea că sunt mic. Iar eu trebuie să mi-aduc aminte mereu: șase ani. Mă mai întreabă și cum mă cheamă. Nu știu de ce vor să știe. Că nu ne vedem mereu ca să mă strige. Eu nu cred că aș putea să țin minte toate numele oamenilor mari.
Oare de ce o fi așa interesant pentru toată lumea cum mă cheamă și câți ani am? De ce nu mă întreabă nimeni la ce mă gândesc și eu? Nici mama nu mă înteabă prea multe lucruri. Cel mai mult mă întreabă dacă am mâncat tot. Cică e important să mănânc ca să mă fac mare. Dar eu nu vreau să mă fac mare pentru că am văzut la mama și la tata că ei sunt mari și se ceartă. Și se bat. Eu cu ceilalți copii nu ne batem. Ne jucăm și atât. Eu nu vreau să mă cert sau să mă bat cu nimeni. Vreau să fiu mic și să mă înțeleg cu toți. De asta nu prea mănânc. Ca să rămân mic și bun.
Aș vrea ca mama sau tata să mă întrebe mai multe. Că am și eu păreri. Mama mă întreabă dacă m-am îmbrăcat. Deși mă vede bine, că sunt în fața ei, și nu sunt în fundul gol. Dacă m-ar întreba la ce mă gândesc acum le-aș spune că mă gândesc la ce îmi aduce Moș Crăciun.
Nu cred că anul ăsta o să-mi aducă prea multe pentru că nu am fost cuminte. Am spart un glob ieri când mă jucam cu un avion prin casă. Și tata m-a bătut rău, deși i-am zis că n-am vrut. Nu știu de ce se supără așa tare pe mine. Din cauză că e mare, cred. Asta ar fi singura diferență dintre noi pe care o văd eu. E mare și supărat, iar eu sunt mic și nu sunt supărat. E nu sunt supărat că nu am nicio grijă. Așa zice mama. Nici când mă bate tata nu mai e o grijă că m-am obișnuit. Eu cred că tata mă bate pentru că nu știe că mă doare, că el e mai mare și-l doare mai greu când se lovește. Dar, dacă ar fi să îmi aleg eu ce să-mi aducă Moșul, ar fi un vapor cu pânze să mă joc așa cu el și să văd cum se umflă pânzele de la vânt. Mi-a placut Toate pânzele sus și de asta vreau acum vapor. Eu aș fi căpitanul. Și pe căpitan nu îl bate nimeni. Căpitanul e cel mai tare.
E și un lucru bun când mă bate tata că seara, când mă culc, vine mama și mă pupă. Nu mă pupă niciodată ziua. Nici cu tata nu se pupă ziua, dar i-am văzut eu într-o seară. Cred că nu e bine să te pupi cu cineva, că altfel nu înțeleg de ce se întâmplă doar pe întuneric. Dar eu tot m-am pupat cu Mirabela ziua. Ea a vrut să ne pupăm. Și pe ea o bate mama ei că, cică, e rea. Dar mie nu mi se pare deloc că Mirabela e rea. Mi-a dat și un măr mai demult. Și a zis că pot să-l mănânc pe tot. Ea vrea să-i aducă Moș Crăciun o rochie ca să fie prințesă că acum e prințesă doar când închide ochii. Și mai vrea să-i aducă Moș Crăciun o mamă cu palme moi. Cum are Mădălina un urs de pluș. Dar cu ea nu prea vorbim. Ea chiar e rea și nu ne lasă să ne jucăm cu ursul.
Sunt cam supărat, așa, de la globul spart. Că sigur îmi aducea Moșul mai multe dacă nu-l spărgeam. Eu am șase ani , dar știu că nu e bine să sparg globuri. Sau vaze. Sau să vin murdar acasă. Dar uneori mi-e greu și mie să nu mă murdăresc că e mocirlă pe jos și mă joc și cad. Dacă m-aș întâni acum cu Moș Crăciun i-aș zice asta.
Eu n-am de unde să știu că tata și cu Moș Crăciun sunt unul și același. N-am de unde să știu că tata îmi dă acum trei pumni, iar peste două ore o să-mi dea un cadou. Mi-ar plăcea mai mult de el dacă aș știi asta. Dar eu îl iert pe tata și așa. Îl iert pe tata, o iert și pe mama, dar îl iubesc mai mult pe Moș Crăciun că el nu mă bate niciodată. Am șase ani și nu știu că peste douăzeci de ani o să cam uit de dragostea pentru Moș Crăciun, dar o să-mi fie din ce în ce mai greu să îi iert pe ai mei.
La un moment dat, după ce mâncam TOT de multe ori, o să ne facem toți mari și o să-l pierdem pe Moș Crăciun. Dar nu pe el o să-l căutăm tot restul vieții.
Care aveți copii, luați-i, vă rog eu, în brațe.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
