Există, observ, o predilecție perversă de a crede că schimbarea unui baron cu un prințișor este salvarea mult așteptată pentru un județ din România. În cazul meu este vorba despre Vrancea, mai pe scurt, vin și cutremure pentru necunoscători. Aici se discută foarte mult despre baronul Oprișan și nu se face nimic. Nimic concret, desigur! Toate lucrurile, planurile, rămân în cârciumă la masa de spriț (v-am anunțat că avem mult vin pe aici).
Dacă discuți cu cineva despre telenovelele lui Oprișan și schimbarea reală a județului, vei observa că există o energie aproape cosmică, galactică dacă vreți, de a produce schimbarea de care fiecare are nevoie, de la firme care vor să scape de controlul politic partinic al capitalului, la oameni de cultură care au o agendă bine intenționată, dar zero fonduri și slabe șanse de finanțare.
Unde sunt momițele noastre?!
Fiecare debordează de idei, proiecte, planuri de afaceri. Dezlanțuirile de imaginație sunt fascinante pe aceste meleaguri deoarece toate întră în coliziune frontală cu Planeta Oprișan și cu felul autentic de a se rezolva lucrurile în Vrancea. La acest capitol toată lumea suspină și se screme să dea niște lacrimi, căci: Nimic nu se schimbă!
Marian Oprișan – Şeful Consiliului Judeţean Vrancea
Deci în aceste condiții nu se schimbă nimic în Vrancea. Lipsesc momițele! Unii insistă pe ideea de vot și că votul produce schimbare reală, nu dicuțiile la cârciumă. Adică un fel de logoree a unei pseudoînțelegeri a democrației. Soluția cu votul și blabla-uri de acest gen este incompletă și ascunde o perversitate a sistemului cu S mare (establishmentul politic dacă doriți!). Din moment ce nu avem candidați reali și cercul politic este revolut, practic aceleași personaje ciclează la nesfârșit într-o telenovelă de anii 2000. Nici măcar ei nu mai vor, dar nah, un dosar, o valiză, un grup de interese bine înfipt la primărie și care are contracte babane, barosane dacă preferați. Nu poți pleaca din horă când ai tu chef. La județeană, hora trebuie să fie jucată chiar și după ce ai ieşit la pensie. Aici nu se aplică logica: „După mine, potopul!”.
Meleagurile de unde provin sunt aproape mistic cuprinse de încremenire
Statornicia politică, economia de clan, capitalul cvasiprivat local (mult mai ușor de controlat decât cel străin), toate sunt un must have pentru un județ cu un baron care se respectă. Când vin alegerile, locuitorii din Vrancea se comportă de parcă ar fi spălați pe creier, însă este doar o perpectivă răsturnată asupra situației. Noi avem ochi de cal în cazul de față și avem nevoie de alte lentile ca să ne racordăm la realitate. Fiecare vrâcean vânjos nutrește în sufletul său o speranță că șeful lui, nașul sau cumnatul său (care este conectat la lumea bună care gravitează în jurul Planetei Oprișan) va obține ceva mai mare din care să ciugulească și el ceva. Logica este simplă: „Să mănânce și gura lui o bucată de pâine”! Cu cât bucata este mai mare, cu atât mai bine pentru toată lumea!
După cum observăm, există cercuri concentrice de prostituție politică. Din păcate pentru toată lumea. Cetățenii simpli, vrâncenii simpli sunt la baza acestei prostituții. Tăcerea, loialitatea, mersul pe burtă sunt adevărate virtuți dacă vrei să reușești la județ. Și la centru este la fel, dar aici ai nevoie de alte straie și niscai șarm să reusești în politica de Dâmbovița. Nu-i așa? Doar pe aici își face sejurul săptămânal și baronul în timp ce electoratul său bălește la pozele din tabloide cu iubita sa.
Sunt plictisit de aceleași personaje de când m-am născut. Cam așa arată un județ sub biciul unui baron! Nu e rău să ai un baron și, mai ales, să fii unul. Până inventăm un politician local, hai să nu ne îmbătăm cu apă rece. Cu o prostituție suntem cu toții datori.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
București, centrul cărei lumi? Vedere din capitală
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
