“Secolul XXI va fi cu Doamne-Doamne sau, Doamne ferește!, nu va mai fi deloc.” Citoyen Malraux ai spus chestia asta sau nu?
N-am spus, onorată instanță, vorbea o damigeană de mastică.
Mastique?
Nu, nu, nu-s cu rușii, am venit prin Lituania și m-am înțeles cu nemții să…
Să ce?
Să mergem la schi cu Franz Josef, dar a căzut afacerea cu pantofii și-atunci cine să mai aibă nevoie de pingele?
Universitatea din York, Marea Britanie, avertizează aspiranții la specializare în domeniul arheologiei că s-ar putea să sape după tinichele și să dea în schimb de schelete, leșuri, ceva putreziciune. Pe cei interesați de departamentul de Limbă și Literatură Engleză îi avertizează că lecturile s-ar putea să le dezechilibreze zen-ul printr-un repertoriu variat de sudalme și adevăruri spuse pe șleau. Facultatea de Teologie a Universității din Glasgow își avertizează studenții că sfârșitul poveștii lui Isus Christos s-ar putea să-i afecteze emoțional. Vorbitoarelor și vorbitorilor de limbă engleză le las link-urile către știrile originale: https://www.youtube.com/watch?v=yWA7nQquLjQ&t=105s, https://www.dailymail.co.uk/news/article-10892709/University-York-puts-woke-trigger-warning-archaeology-courses-images-human-remains.html
C-o fi grăit muza păcătosului Malraux adevăr ori ba nu știm, cert este însă că în ultimii ani Biserica a devenit cu mult mai inteligentă decât elitele universitare și academice, fiind prima care a semnalat afacerile și abuzurile cu viruși, măști, vaccinuri și alte intenții sataniste ambalate luciferios, să pară profeții. E drept că multe biserici nu mai au demult nimic în comun cu Dumnezeu, și totuși mulți oameni de bun simț au reușit să-și păstreze în suflet lumina. Dar nu despre cele ale lui Dumnezeu mă încumet eu să comentez în acest articol, El poate să-și facă dreptate și singur, ci despre cele mirene, strigătoare la cer.
Privind cu milă la toți cei ce încearcă să strângă descărcări electrice cu pumnul, am reimaginat scena groparilor din “Hamlet”, capodopera lui Shakespeare, la solicitarea bardului, căruia au încercat să-i altereze până și biografia.
Ce-ar mai rămâne din “Hamlet”, de William Shakespeare, Act V, Scena 1 dacă…
Administratorul cimitirului: Domnilor, trebuie să vă apucați de treabă, dar nu înainte de a vi se face protecția muncii. Săpând, s-ar putea să dați de un alt mort. Încercăm să prevenim o astfel de situație, contabilizând atent data de înhumare și starea decedaților, dar de un schelet, poate chiar de două, tot s-ar putea să dați.
Un gropar: Păi, nu-i zicea “Sapă, sapă până dai de apă”?
Celălalt: Adică să fi dat de vreun viu?
Un gropar: Taci, prostule, cum să fie viu dacă îl scoți de sub pământ?
Celălalt: Da’ minerii cum sunt? Sau ăia de-i scoate după cutremur de sub dărâmături?
Un gropar: Da’ nu de la cimitir. Suntem la cimitir, domnu’ administrator, nu-i așa? Spuneți-i prostului!
Celălalt: Io, dacă e să dau de scheleți, mai bine plec.
Un gropar: Zi mersi că nu tre’ să dai noroc cu mortu’ ăl proaspăt!
Administratorul cimitirului: Nu e cazul să vă faceți griji, și mortului i se citesc drepturile și îndatoririle, nu are voie să se îndepărteze de sicriu. Și apoi, până intrați voi în scenă, sicriul e deja sigilat. Acum vă rog să vă puneți măștile, să vă spălați mâinile cu gel antibacterian și să vă puneți mănușile de cauciuc. Las aici și parfumul ambiental, să nu vă supere mirosul de trandafiri de plastic. V-am conectat telefonul la un program cu muzică relaxantă, iar în caz de necesitate găsiți două diazepame și niște sticle cu apă în plasa furnizată de sponsorul nostru: Farmacia Însănătoșirea.
(Pleacă administratorul cimitirului, apare Hamlet)
Hamlet: Ce-ați găsit?
Un gropar: Un capac de bere și două râme. Pescuiți?
Hamlet: Fac parte dintr-un comitet de sistare a experimentelor pe pești.
Celălalt: Pe cine căutați?
Hamlet: Pe Yorick. Unu’ Gheorghiță. Trebuie să țin un speech, dar n-am muză.
Un gropar: Etete, am dat de-o potcoavă, cine o fi norocosul?
Celălalt: Văleu, am dat de-o țeastă. Fugi!
(Hamlet se uită ca trăsnit pe urma netoților. Ridică craniul.)
Hamlet: Măi, să fie sau să nu fie, ăsta ori e un cap de dinozaur pe care l-a lovit asteroidul ori e un abțibild care s-a desprins de pe steagul piraților pe când continentele nu divorțaseră încă. E clar că partajarea nu s-a făcut amiabil.
(Apare Laertes, obligat să furnizeze, atât cititorilor cât și spectatorilor, o explicație)
Laertes: Am încercat dar nu pot să asist la înmormântare, trebuie să mă protejez emoțional și să evit orice motiv de anxietate. O să le las o adresă de email unde să-mi trimită condoleanțele.
Niște umbre scoase din sărite: … să dau cu cuțâtu-n cheatră …
Churchill (arătând cu degetul cețos spre parfumul ambiental): Uite ce-au ajuns să fumeze, nici nu e de mirare …
Hamnet (fiul lui Shakespeare): Bietul tata.
Altă umbră: Să vedeți ce i-au făcut lui Beckett!
Niște umbre: Ce i-au făcut???
Altă umbră: L-au obligat să-l aducă pe Godot ca să nu se surmeneze cititorii și spectatorii căutându-se prin buzunare.
Niște umbre: Și? L-au adus?
Altă umbră: Bineînțeles. Pe cerșetori i-au îmbrăcat de la second-hand și i-au abonat la cantina săracilor.
Niște umbre: Și Godot?
Altă umbră: Le citește de deochi, c-au încăput pe mâna idioților.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Suntem făcuți din pulbere de stele
Despre răbdare sau cum e să-l aștepți pe Godot
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
