Înainte de ’89, dacă vedeai oameni strânşi la o coadă, te aşezai automat acolo, fără să întrebi pentru ce. Tot ce ştiai e că se dădea sigur ceva ce ţie îți lipsea sau nu găseai uşor. Oamenii se strângeau acolo cu o incontrolabilă urgență şi teamă cā s-ar putea ca ei să nu apuce. Chiar dacă nu ştiau încă ce.
Tot în anii aceia, o învățătoare apreciată era cea care lucra şi după o culegere. Era doar una, pe care dacă o aveai, te simțeai liniştit că ai nimerit la clasa cea bună.
Oamenii aveau acces la un număr limitat de indicatori ai standardelor de viață.
Odată cu timpurile şi cu permanenta noastră conectare tehnologică, am început să receptăm o mulțime de alți indicatori. De pildă, în educaţie, vezi online zeci de oferte de cursuri şi modele de accelerare a pregătirii unui copil: e şi metoda Soroban, e şi cursul de Matematică distractivă, dar şi cel de Gândire critică şi citire rapidă; sunt zeci de culegeri şi caiete de lucru, e şi acel profesor pentru performanță, sunt şi cursurile de excelență din week-end, sunt şi clasele de gimnaziu selectat la colegiile cu tradiție.
Fiindcă ai acces la atâtea modele, mintea are reflexul panicii de odinioară: îşi doreşte să apuce ce se dă, cu aceeaşi urgenţă a fricii de a nu rămâne pe dinafară.
Nu există un standard de umplere a experienței unui copil. Reflexul de a accesa şi cursul ăla, şi pe celălalt, e condiționat de teamă şi consumism. Ne e foame de următorul stimul doar pentru că suntem obişnuiţi să asociem succesul cu un plin pe care îl faci ca la magazin.
Piața educațională e un supermarket cu multe ambalaje colorate. Şi aici trebuie să înveți ce consumi şi, mai ales, să nu mergi la cumpărături cu foame. Cu foamea care ne mâna să ne aşezăm pe vremuri la orice coadă.
Performanța şcolară este neautentică şi nesustenabilă dacă e făcută cu frică, foame şi ambiţia de a apuca tot de pe raft. Alege pentru copil “dieta” lui, fii selectiv, limitat şi consecvent. Sunt mai de efect continuitatea şi consecvența, puţinul calculat, decât îmbuibarea sau bombardarea minții cu tot felul de meniuri alese din teamă şi lăcomie.
Citiți și Mamă cu precauție, vinovăție, frică
Guest post by Oana Moraru
Oana Moraru este consultant educațional, fondatoarea școlii private Helikon, din Călărași, și creatoarea platformei Vocea Părinților. Are o experiență de 20 de ani în învățământ, unde a lucrat ca profesor de română și învățător.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Singura frumusețe care nu dispare niciodată
Ai fi flatată sau ofensată dacă ai afla ce face înainte de întâlnirea cu tine?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
