Petronela Rotar mi-a prilejuit o frumoasă surpriză cu volumul O să mă știi de undeva, editat de Herg Benet. La solicitarea ei, am percutat pentru coperta a IV-a a acestei cărți de debut: Scrie cu pasiune, știe să riște, să-și transforme experiența de viață în poeme. Este recognoscibilă și nu plictisește. Petronela Rotar are toate șansele unei traiectorii literare memorabile.
Autoarea vine spre literatură din zona gazetăriei. Franchețea s-ar putea spune că-i de acolo, însoțită de tăietura incitantă a discursului poetic. Sigur, și experiența de viață nemediată balansează ca un fir cu plumb textele.
Poeta dă impresia unei femei puternice, care e o mască sau reflexia realității, personal aș apăsa maneta pe prima variantă, important e că eul pregnant reliefat reușește să și-l convertească fericit în scris. Se consideră neînțeleasă ca majoritatea creatorilor. Și a femeilor, of course, ca să fiu oleacă malițios:
desigur
crezi că mă ştii
dacă am trecut pe lîngă tine
fără să mă uit
cînd ai exclamat
uite-o pe aia de la protv
şi ai fluierat
şi ai rîs
şi i-ai zis apoi mă-tii
am văzut-o pe aia de la televizor
o arogantă
dă-o dracu’ de curvă
sigur fată cinstită nu e
altfel cum a ajuns să stea toată ziua
cu capul în televizorul ăsta vechi
care oricum trebuie aruncat
hai mai bine să mergem la altex
să ne luăm
o plasmă cu diagonala de 100
cu dolby sorround
cu telecomandă argintie şi butoane colorate
în rate
desigur
crezi că mă ştii
dacă ţi-am zîmbit de cîteva ori
din plasma din living cumpărată în rate
fără dobîndă
plasma aia îmi lăbărţează sinele
mă striveşte
măcar în televizorul cel vechi
îmi încăpea capul complet
3D
și sylviei plath îi încăpea perfect în cuptor
(doi)
Structurarea în trei părți a aventurii editoriale e oarecum de nebăgat în seamă. Fiindcă în fiecare dintre ele e vorba de Petronela Rotar, de cei apropiați. Dacă giumbușlucurile cu parfum textualist cam trec pe lângă mine, cred că-i iese ok emisia lirică pe latura existențialistă, unde-i șochează pe cei slăbuți de înger la mai fiecare cotitură. Ironică, se proclamă o piz** lirică în acest jurnal mai altfel care este O să mă știi de undeva. Țin s-o contrazic. Dacă era cum zice, comitea lirisme de mâță leșinată. Poeta e o orgolioasă care vrea să fie iubită.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
