Fix 30 de minute a durat petrecerea mea de Revelion. La 12 fără un sfert m-am machiat, m-am îmbrăcat la țol festiv (oarecum) și la fără trei minute mi-am dat seama că nu am ce turna în pahar, fără alcool, pentru a ciocni.
Înșfac o portocală și dau fuga la bucătărie să o fac suc. Pe marginea chiuvetei, acolo mi-am găsit. Prima jumătate-risipită, după ce am răsturnat recipientul cu o mișcare neatentă. Zic ceva de dulce printre dinți și, încercând să-mi păstrez calmul, storc în grabă cealaltă jumătate.
Victorioasă, mă întorc în cameră cu un deget de suc pe fundul paharului. Bun și ăla. Ai mei erau preocupați cu admirarea artificiilor prin fereastra închisă. Cu cine să ciocnesc?!? Și numărătoarea?!? Nu am auzit 4, 3, 2, 1… Probabil că ratasem momentul.
Puiul meu dormea adânc, așa cum numai un copil neobișnuit cu ora atât de târzie poate dormi. Toate încercările mele de a-l trezi au rămas zadarnice. I-am strecurat în mânuță o bancnotă pentru a avea un an prosper și l-am pupăcit pe creștet, dorindu-i „Un an nou luminos!”, zâmbind plină de recunoștință minunii cu care am fost binecuvântată.
Și atunci am realizat că fericirea e atât de aproape, doar să știi care e momentul potrivit pentru a o atinge.
Plină de o bună dispoziție abia mascată, străduindu-mă să fiu zen, de altfel, mă îndrept spre fereastra de la bucătărie, o deschid larg, îndrept paharul spre cerul brăzdat de steluțe în lumini multicolore și-mi lansez spre Univers, șoptit sau în gând, nu mai știu sigur, dorințele pentru noul an. Îmi luasem și cele 12 stafide, pe astea nu le-am uitat, câte una pentru fiecare dorință sau fiecare bătaie a gongului din care nu am auzit nici măcar una, dar sunt sigură că ele se vor împlini. Nici măcar nu sunt imposibile.
A urmat demachierea, schimbatul în pijama, direcția pat și butonat telecomanda. Somn de voie până dimineața în care m-am trezit cu certitudinea că noul an va fi binecuvântat.
Cam așa a fost trecerea mea într-un an nou pe care vi-l doresc „plin de bucurii și împliniri alături de cei dragi!”.
La voi cum s-a petrecut?
Guest post by Daniela Alistar
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
