În vara lui 1995, am intrat pentru prima dată într-un magazin Petit Bateau din sudul Franței, să-mi iau și eu tricoul care i-a făcut celebri. În urmă cu un an, la o paradă haute couture, Claudia Schiffer purtase pe sub un sacou Chanel un tricou alb, simplu, de copil, de la Petit Bateau. Urmarea? Fashionistele au dat năvală a doua zi să cumpere toate tricourile mărimea 14 și 16 ani, Popularitatea brandului a explodat și dintr-odată Petit Bateau nu mai era doar o marcă de hăinuțe și lenjerie de corp pentru copii, ci tocmai intrase pe cea mai luxoasă ușă în categoria prêt-à-porter pentru adulți. Iar alegerea lui Karl Lagerfeld n-a fost deloc întâmplătoare și asocierea n-a fost deloc curajoasă: era un omagiu adus lucrului de calitate, simplu și bine făcut
Paris, 14 ianuarie 1994: Claudia Schiffer prezintă colecția haute couture Chanel primăvară-vară.
Dar ce-a fost înainte de gloria micului tricou alb? O sută de ani de istorie… Să o luăm așa dar de la 1893, când Pierre Valton a început o afacere cu lenjerie de corp – maiouri și indispensabili (izmene) – și șosete de lână. Nu știm dacă faptul că avea copii l-a determinat să facă lenjerie intimă sau dacă ei au apărut, 13 la număr, doar de dragul de a-i vedea îmbrăcați de el. 🙂 Cert e că “investiția” a dat roade, pentru că dintre ei a apărut inventatorul chiloților! Sună cam lipsit de importanță, la fel cum sună și inventatorul sutienului, dar marea majoritate a oamenilor îi poartă zilnic și n-ar putea concepe viața fără ei. Prin urmare, e bine să-i știm numele – unul dintre fiii lui Pierre, Etienne Valton. Cum credeți să s-a întâmplat? Pur și simplu a tăiat cracii izmenelor! 🙂 Și tot acest băiat jucăuș a dat și numele brandului, în 1918, inspirat de un cântecel de leagăn.
Maman les p’tits bateaux qui vont sur l’eau ont-ils des jambes?
(Mama, bărcuțele care merg pe apă au picioare?)
Nu pot trece mai departe fără să fac o paranteză și să vă spun cum era cu chiloții până nu chiar foarte departe în timp. Până în secolul XIX, femeile mergeau goale pe sub haine. Eticheta dicta ca doar o rochițică de mătase sau de cânepă, uneori decorată cu dantelă de Alençon, să fie purtată pe sub multele fuste. Numai bărbaților le era permis să poarte un fel de izmene legate în talie (culotte). Femeile au avut de așteptat până la sfârșitul secolului XIX ca cineva să o producă, câteva curajoase să o adopte și majoritatea să poarte atât de familiara lenjerie intimă. Ca să nu mai spunem că schimbările modei au făcut chiloții absolut necesari. Am închis paranteza.
Să ne întoarcem la Etienne Valton și Petit Bateau. În 1920, firma a dat publicității o declarație care spunea: “Compania noastră a înflorit mulțumită acestui nou tip de lenjerie intimă numit “articolul 400″ și redenumit ‘micul chilot'”. Considerat ca o invenție care a schimbat industria, Micul Chilot a primit “Grand Prix d’Innovation” la Paris Expo în 1937. Brandul e recunoscut nu doar pentru calitate, accesibilitate și fiabilitate.
Și inovațiile vor curge: 1950 – body-ul pentru copii, pentru care au mulțumit milioane de mămici de atunci încoace, 1960 – țesătura tip prosop și burete, 1970 – tricotul cu o mie de dungi pe metru.
Să te cheme Petit Bateau și să faci hăinuțe pentru copii, apoi pentru întreaga familie, era de la sine înțeles că dintre imprimeurile tale nu vor lipsi vreodată dungile și dintre piesele de îmbrăcăminte, tricourile marinière.
O altă mică paranteză, despre acest celebru marinière, devenit piesă cult a modei franceze. Din 1858, a făcut parte din garderoba oficială a oricărui angajat din Marina Franceză. Standardul era: 21 dungi albe orizontale de 2 cm grosime, 20 sau 21 de dungi indigo late de 1 centimetru, mâneci 3/4 și tăietură rotundă la baza gâtului. Și acum, ce vedeți mai jos, e o a doua legătură între cele două branduri franțuzești. 🙂
Coco Chanel, inspirată de vacanțele petrecute pe coasta Bretaniei, a început să poarte tricoul marinăresc pe plaja din Deauville.
Tricourile marinière au devenit o modă în timpul primului Război Mondial. Aș putea face un album cu celebrități relaxate, îmbrăcate marinărește, care te fac să zâmbești nostalgic: John Wayne, Marlon Brando, James Dean, Audrey Hepburn, Andy Warhol, Jean Cocteau, Pablo Picasso, Brigitte Bardot sau Marcel Marceau. Pentru că tricoul marinăresc va fi mereu simbolul vacanței, a bunei dispoziții, o legătură invizibilă cu marea chiar și când nu ești lângă ea.
Valuri de tricot în dungi, produs în fabrica Petit Bateau din Troyes.
Trebuie să știți că, în ciuda vremurile grele prin care a trecut compania, când au fost nevoiți să externalizeze o parte din producție în Tunis și Maroc, norocul le-a surâs de câteva ori consistent (episodul Claudia Schiffer :)) și, azi, Petit Bateau este printre puținele companii care mai produc cu toată exigența și respectul pentru istorie, acasă, în Franța, nu doar haine, lenjerie intimă și ciorapi, ci și propriile țesături. Iar ideea după care se ghidează creația este continua căutare de soluții pentru a face viața părinților mai ușoară. 🙂
Azi, Petit Bateau este un brand global, prezent în mai mult de 4700 de puncte de vânzare. 380 de boutique – uri internaționale, pe lângă cele 120 din Franța. Și continuă să deschidă câte unul nou la fiecare 10 zile.
În București, Petit Bateau are două magazine:
- pe Calea Dorobanților nr. 159, lângă Colegiul Național I.L. Caragiale
- în Băneasa Shopping City, la etajul 1.
Aici, pagina de Facebook, ca să fiți conectate la toate noutățile. 🙂
Citiţi şi
Genți, genți și iar genți Hermès! Licitație online organizată de Christie’s New York
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
