Cine a perpetuat teoria cum că cu scopul scuză mijloacele cu siguranță nu s-a referit la iubire sau relații.
E aproape ca și în instanță, cu iubirea asta: când ești victimă colaterală toată lumea te susține și compătimește, dar dacă cumva ai îndrăznit să depășești conturul principiilor, așteaptă-te la un juriu fără milă. Nici măcar un avocat din oficiu nu primești, apară-te singur, dacă ți-a trebuit!
Fiecare are câte un vecin, coleg, prieten/ă, membru al familiei care știe mai bine decât tine cum trebuia să procedezi. Ți-a zis el, dar tu nu ai vrut să asculți.
Nu e ușor să te desparți de cineva și te ajută fix până la colț toate sfaturile gratuite și filmele recomandate să le vezi după o despărțire.
Dar oamenii așa îți triază durerea – ca la urgențe. Ah, ai stat trei ani, e greu, dar treci peste, dacă ai copii și ceva hectare de împărțit, deja ai avans, te poți plânge puțin mai mult. Apoi, e pe vârste – dacă ești tânără, ți se recomandă să îl dai naibii pe bou, că ai toată viața înainte; dacă ai vreo 40 de ani, deja ți se cere maturitate, asumare și eleganță, că, na, la vârsta asta tu mai speri la iubire, trebuie să te gândești la copii.
Contrar tuturor teoriilor universale, cred că ce are nevoie să audă atât puștoaica de 16, studenta de 20, femeia de 30 sau mama a cinci copii e că e în regulă și că nu e singură.
Nimeni, aproape nimeni nu știe să se despartă la timp. Toată lumea are regrete sau cuvinte pe care și-ar dori să nu le fi spus. Ar trebui să știe că aproape tuturor ni se întâmplă să ni se spună că nu valorăm cât trebuie, că avem prea puține sau prea multe kilograme, că nu ne-am ales cum trebuie facultatea, job-ul sau iubitul.
E în regulă să îți dorești să îți iei lumea în cap, să te răzbuni, să simți nevoia pe moment să faci rău persoanei pe care cândva ai iubit-o, dar e foarte important să nu o faci.
E în regulă să ierți și să dai o șansă, două, trei, să lupți, dar e foarte important să nu o mai dai și pe a patra.
E în regulă să vrei să renunți la unii oameni din viața ta, dar să ai mare grijă mereu pe cine păstrezi în schimb.
Oricine ai fi, oricâți ani ai avea, orice poziție ai avea sau în orice moment al vieții tale te-ai afla, indiferent că ești plus unu sau minus unu pe lista invitaților, că ai dat același examen de trei ori, trebuie să știi că ai dreptul la greșeli și că important e să nu renunți. Și că, deși s-ar putea să fii tu de vină pentru ziua de ieri și de azi, pentru ziua de mâine nu te poate judeca încă nimeni.
Guest post by Ingrid
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
