Avem sau nu nevoie de rezoluții „cu impact puternic”, de momente de „catharsis” la debut de an?! Pentru toți să fie presiunea unor decizii tranșante și radicale ceva impetuos necesar și util?!
Sărbătorirea finalului de an poate fi un prilej bun de manifestare a recunoștinței, ca să te bucuri de tot ceea ce împărtășești cu ceilalți în acel moment, ceea ce ai realizat în anul ce a trecut sau să te odihnești psihic și fizic, pur și simplu, să te împaci cu tine și deciziile luate sau rezultatele avute.
Este un prilej bun să îți acorzi timp să te ierți pentru tot ceea ce nu te mulțumește la tine, să te iubești așa cum ești la momentul actual, adică să te accepți și să începi anul cu mintea și sufletul deschise.
Fie că îl iei în piept sau la trântă, fie că ești răbdător și te menajezi sau îți permiți să te deschizi ușor spre nou, dar să fii „treaz”, lucid și conștient de tine și de situația ta. Respectul față de tine și ceilalți constă în abilitatea de a nu fi negativist, în conflict și competitiv cu cei cu care trăim și interacționam, dar nici un visător naiv și ezitant, așteptând schimbări din exterior. Acest echilibru este uneori, în egală măsură, greu și dureros de menținut, odată exprimată dorința de a îl stabili și conserva.
Efortul este mereu unul interior/izat și trebuie să îți aducă satisfacția realizării în mod personalizat și individualizat. Altfel riști să nu îl poți trăi pasional, să nu fie motiv de bucurie și să trăiești cu resentimente. Ba chiar să ratezi oportunitățile de a îl îndeplini, atât prin ocaziile prezente și, cu noroc, prin oamenii cărora le ești apropiat și drag (acele oportunități pentru care trebuie doar să păstrezi o atitudine deschisă și pozitivă pentru a se releva), cât și prin cele care se ivesc pe traseu, spontan, surprinzător de regulatoare și benefice pentru tine și viața ta, în întreg contextul său.
Vă doresc să regăsiți în voi multă ințelepciune, dragoste altruistă, fără de care nu cred că se se poate evolua și, de asemenea, mult calm și echilibru personal.
Și între multe rezoluții și deziderate, mai simple sau mai complexe, ușoare sau îndrăznețe, sa învățăm cu toții să ne iubim pe noi înșine în primul rând. Doar astfel dragostea și respectul pentru și de la ceilalți vor veni ca o consecință naturală.
Guest post by Radu Pomohaci
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
