Acest articol a fost cel mai dificil de scris pentru mine, dar consider că o astfel de experiență poate oferi și altor femei speranță și, poate, o altă perspectivă.
Am avut cancer de sân, grad 3 și am făcut chimioterapie și mastectomie cu reconstrucție iar, după operație, anatomopatologul nu a mai găsit tumora. Parcă nici acum nu-mi vine să cred că mi-am recâștigat viața… Tipul meu de cancer impunea masectomia, întrucât riscul de recidivă era ridicat. Știu, va trebui să mă controlez regulat pentru eventuale recidive…
Am găsit niște medici minunați, tineri și extrem de pricepuți, care m-au tratat conform ultimelor protocoale, la stat. Da, ați citit bine, m-am tratat la stat și nu am fost la cei mai renumiți profesori, dar am constat că medicii tineri sunt extrem de dedicați meseriei și bine informați. Curiozitatea lor profesională și empatia lor, dedicarea pentru meseria pe care și-au ales-o m-au impresionat. Nu am putut să nu constat că atât ei, cât și asistentele, stăteau multe ore peste program, nu numai pentru că erau mulți pacienți, dar și pentru că aveau multe foi de tratament de întocmit, de scris rețete și nu mergea sistemul etc. De multe ori, nici nu aveau timp să-și cumpere ceva de mâncare. Și chirurgii au fost tineri, iar pe partea de chirurgie plastică, m-a operat o doctoriță, ceea ce infirmă mitul că numai bărbații sunt cei mai buni. De asemenea, mitul că nu mai vin doctori buni din urmă nu mi se pare că se susține…
Pentru mine, medicii au fost Dumnezeu, deși ei mi-au spus că fac tot ce pot, dar fiecare bolnav reacționează diferit!
Chimioterapia am suportat-o neașteptat de ușor, întrucât am un organism sănătos și la 41 de ani nu am fumat, am mâncat destul de sănătos, am făcut sport la modul serios, ceea ce mi-a asigurat un bun sistem circulator și un nivel scăzut de toxicitate în organism. Am respectat întocmai recomandările alimentare ale doctorilor și am mâncat și carne, ceea ce m-a salvat de tratamentele pentru anemie și, cum am văzut la alți pacienți, chiar de transfuzii sangvine. Pacienții care țineau diete vegetariene suportau greu acest tratament… Am cunoscut chiar și o fată, mai tânără ca mine, care fusese vegetariană și tocmai terminase tratamentul pentru cancer. Renunțase la acest mod de viață.
Am fost un pacient care, cu perucă, nu arăta bolnav. Oricum, eu, personal, nu am cunoscut niciun pacient care să se fi vindecat de o boală gravă cu tratamente alternative. Poate există, dar nu cunosc eu.
Aflasem de la cursul Antidoping că suplimentele nu sunt testate, au nevoie doar de un aviz, care se obține în urma unei taxe la Institutul de Bioresurse Alimentare. Or fi și suplimente bune, dar, în fond, nu știi ce consumi și nici câtă încredere poți avea, pe când medicamentele, pentru a fi aprobate, au nevoie de studii de peste un deceniu. Așa că am decis să fac exact ce îmi spun medicii, iar ei mi-au spus că studiile nu confirmă că o alimentație raw-vegană aduce reale beneficii. De asemenea, au mai zis că am avut mulți pacienți care și-au întârziat începerea tratamentului, întrucât au încercat unul alternativ, și a fost prea târziu.
Medicina de internet lovește și aici! Nici tratamentul alopat și cel alternativ nu se combină pentru că dau toxicități mari la ficat, deci trebuie să alegi. Psihoterapeuta mea, care este și anestezistă, a constat că femeile de la țară au parcă mai multe șanse să găseasca cei mai buni medici, să se trateze și să ducă o viață bună, pe când cele cu un nivel mai mare de educație, care consumă litri întregi de sucuri naturale și ce au mai citit pe internet, depășesc mai greu tratamentul. Totodată, mai știam un lucru: marketingul și publicitatea s-au mutat pe internet, iar blogurile și site-urile pentru a avea reclame, trăiesc din vizualizări. Ca să ai vizualizări, trebuie să stârnești o controversă, gen Olivia Steer cu vaccinurile ei. Cu cât o contestăm mai mult, cu atât ea are mai multe vizualizări.
Așa că am decis să nu mai citesc nimic pe Internet despre boală, întrucât mă deprima și am ales din mediul on-line doar chestiile amuzante. Cred că am descoperit terapia prin râs și măcar m-am simțit bine!
Guest post by Cristina Wlassopol
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
