Mi-e somn și poate ar fi mai simplu să închid ochii și să mă arunc în vise, în loc să scriu… despre tine, despre mine. Dar când mi-a plăcut mie ceva „simplu”?! Să fie cât mai complicat și cât mai dureros! Altfel, ce-aș putea simți? Fiindcă asta e tot ce vreau acum de la viață: să simt.
Aveam emoții când ne-am întâlnit prima dată. A fost primul eveniment mare la care am avut șansa să lucrez, după o pauză lungă. Dacă o dau în bară? Dacă nu iese bine? Aiureli, am făcut ce trebuia. Te-am văzut când te-ai așezat la masă. Minute bune nu mi-am dezlipit ochii de tine. M-ai fascinat. Speram ca, la un moment dat, să mă vezi și tu. Și m-ai văzut… „Ce bei?”, m-ai întrebat. Am luat sticla de whiskey de pe masă și ți-am arătat-o râzând. Eh, l-am amestecat cu cola… 🙂
Eu nu prea beau pentru că nu știu când să mă opresc. În noaptea aia am băut cam mult. Destul cât să mă holbez necontrolat la tine în timp ce cântai. Și ce sentiment plăcut a fost să ne privim în ochi, așa, de la distanță! Și să râdem împreună, tot de la distanță! Aveam senzația că îmi cânți doar mie. Am simțit de atunci, dar nu puteam să recunosc. Mi-ai plăcut mult! Mmm, ce n-aș fi dat să dureze o veșnicie pupatul nostru de rămas bun! Pe drum spre casă, în mașină, am stat cu ochii închiși, să pot sa te fixez cât mai bine în minte. Cine știe când ne mai revedeam?! Credeam că amețeala ce-o simțeam era doar de la băutură. M-am înșelat…
Au trecut două luni de atunci. Ne-am mai văzut de câteva ori între timp. Destul cât să-mi dau lumea peste cap. A fost periculos și excitant în același timp să te vizitez la serviciu. Să mă ții în brațe și să mă săruți cu atâta pasiune! O, da! Ce-mi puteam dori mai mult? Mi-ai redat fluturii pe care i-am pierdut cândva. Îmi tremură mâinile, inima îmi bate mai tare ca niciodată, îmi mușc buzele aproape până la sânge. Mi-e dor de tine, mi-e dor de îmbrățișarea ta! Mi-e teamă să nu te sufoc și să fugi. Fiindcă, dacă mă pricep la ceva, atunci mă pricep la stricat relații. Nu vreau asta, nu cu tine. Mă faci să simt, mă faci să mă simt mai frumoasă. Mă faci să visez… „Tu te-ai uitat în oglindă? Să vezi ce bine arați?”, m-ai întrebat după ce m-am plâns că exagerezi cu complimentele.
Am trăit cu complexe toată viața. Mai ales după ce am scăpat ca prin minune de o sechestrare și-un viol. În capul meu a fost furtună și tu ai început să o liniștești. Da, știu că nu vrei să-ți complici viața și poate nici nu simți mare lucru pentru mine. Totuși risc. Văd semne peste tot, uneori interpretez probabil aiurea ce spui și faci. Am talentul să deformez realitatea (și nu am luat droguri niciodată). Sunt atât de nebună, încât chiar cred că putem fi fericiți împreună. Mă amăgesc singură?!
Da, aș putea să te iubesc. Numai dacă și tu vrei.
Vrei?
P.S.: Suntem amândoi căsătoriți, cu alți oameni. Și totuși „viața asta te-a așezat în brațele mele tocmai când am renunțat”…
O cititoare
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mi-a fost dor și am mai riscat o dată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
