Ezoterismul şi excentricitatea au fost şi sunt încă la ele acasă în Sintra. Există chiar tururi private, destul de piperate (cum altfel?), care îţi prezintă “the secret Sintra”, adică simbolurile ascunse legate de alchimie, masonerie, cavalerii templieri sau rosicrucieni. Daca la Quinta de Regaleira simbolurile sunt mai evidente şi mai spectaculoase, iar pasajele secrete din grădini sau zidul iniţierii sunt chiar o călătorie spre o iniţiere proprie, la Castelul Pena rosicrucianismul este mai egoist în relevarea simbolurilor.
Pena este castelul de poveste, în roşu şi galben, pentru care Dom Fernando nu a prea făcut economii. Este vorba chiar de Marele Maestru al Rosicrucienilor, Ferdinand de Saxa-Coburg-Gotha sau Ferdinand al II-lea, regele consort al reginei Maria a-II-a a Portugaliei. Aşa încât castelul devine cu atât mai misterios pentru profani. Pena are un stil eclectic plin de simbolism şi poate fi “comparat cu Castelul Neuschwanstein al regelui Ludwig al II-lea al Bavariei“. Cu atât mai mult cu cât castelul a fost creat dupa planurile unui baron german, care a reuşit totuşi o surprinzătoare combinaţie de elemente maure, manueline, baroce şi gotice.
Din primul moment îţi iau respiraţia porţile şi vegetaţia luxuriantă, pe care o regăseşti şi în grădinile spectaculoase care acoperă tot versantul. Cumva simţi că nu poţi intra în castelul acesta decât călare pe un cal împodobit ca pentru turnir şi că te aşteaptă o atmosferă pe măsură dincolo de porţile cu adevărat impunătoare.
Într-o plimbare pe zidurile castelului, îi surprinzi culorile aprinse care se împletesc cu perspectiva, cu panorama uluitoare a împrejurimilor. O descriere în cuvinte pare imposibilă, doar gândul îţi zboară departe, spre celălalt pisc pe care se înalţă spectaculos Castelul Maurilor, următorul obiectiv de vizitat. Sintra, împrejurimile, sunt uşor de zărit într-o zi senină, însă se spune că până şi Lisabona poate fi văzută în zilele cu adevărat însorite.
Decoraţiuni exterioare atrag atenţia şi ascund simboluri ezoterice, dar sunt parte absolut firească a castelului de poveste, realizat într-un stil romantic şi extravagant în acelaşi timp. Detaliile sunt cele care fac din Pena o bijuterie mai mult sau mai puţin mistică, dar cu siguranţă unică, inclusă fiind în patrimoniul Unesco şi chiar între cele 7 minuni… ale Portugaliei. Iar capela splendidă, cu marmură şi alabastru îmbinate într-o adevărată operă de artă, este cea care a fost iniţial nucleul castelului. Având sute de ani, resimţind inclusiv marele cutremur din 1755, lăcaşul de cult aminteşte de minunea apariţiei în zonă a Fecioarei Maria, o altă notă mistică adusă castelului.
Cumva în contradicţie cu puritatea oarecum opulentă a capelei, celebrul Triton de deasupra portalului alegoric cu facerea lumii apare ca un monstru care intrigă şi fascineaza în acelaşi timp. Îţi oferă o senzaţie de nelinişte, de veghe, dar la o privire mai atentă îi poţi observa ochii trişti, încărcaţi de adevăruri absolute, greu de purtat pe umeri…
Castelul Pena este un mix incredibil de armonios între turnuri, bastioane, arcade maure sau gotice, ziduri cu detalii şi ornamente de inspiraţie vegetală, geometrice sau turnuleţe cu azulejos, culori splendid alăturate (galben, roşu, mov, albastru, gri). Curtea acadelor maure îţi dă o senzaţie de infinit… matematic şi celest.
Interiorul castelului este însă neaşteptat de luxos şi de cosmopolit pentru vremurile respective, indicând un bun gust şi o conectare fină la esenţele altor culturi, prin cadourile primite şi expuse în numeroasele camere (camera arabă, dormitorul reginei) şi prin mobilierul exotic sau monumental.
Ce mai rămâne de spus? Bineînţeles că nici grădinile care acoperă întregul versant nu puteau rămâne mai puţin exotice, mai puţin spectaculoase decât castelul. Se pare că nici aici bugetul nu a fost o problemă pentru a crea o peisagistică absolut spectaculoasă, opulentă, plină de soiurile cele mai rare aduse din toate colţurile lumii: sequoia din America de Nord, magnolii splendide, ginkgo chinezesc, cryptomeria japonez, cedri canadieni, ferigi şi arbuşti australiene, din loc în loc câte un foişor părăsit. Exotismul şi abundenţa naturii capătă aici alte valenţe, superlative. Ai nevoie de câteva ore să-l parcurgi, iar dacă timpul pe care îl ai la dispoziţie este unul limitat, semnalizarea destul de întortocheată a obiectivelor din parc pare mai mult să încurce. Oricum, un parc ca o imensă grădină botanică, un “parque de aclimatição forestal” pe măsura unui castel, ca o mini-oglindă a spiritului portughez colorat. Castelul Pena rămâne unul din cele mai excentrice castele romantice din lume, unul care spune din loc în loc o poveste… ezoterică. 🙂
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Grădina mea, colțul meu de rai
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
