Prietene, de Ziua Femeii să nu te deranjeze dacă Ea vrea să fie altfel, dacă vrea să fie macho, sau pragmatică, sau chiar combinația dintre aceste două defecte. Nu te supăra dacă va vrea să-ți dea ordine, nici dacă se va gândi să-ți facă ordine în viață. Poate va uita să-ți spună că te iubește, oricum o făcea mai des decât o meritai. Dacă se va arăta puternică, dură sau arogantă, ori poate obraznică, fă-te că nu observi. Să nu te miri dacă o sa te contrazică la orice, dacă va pleca la meci, dacă va bea bere urât mirositoare și se va întoarce târziu acasă. Poate va vrea să-i îndeplinești toate poftele, să nu te miri dacă își va lăsa chiloții sau ciorapii aruncați peste tot.
Las-o să poarte pantaloni și ținute office, iar dacă se va crede James Bond sau se va transforma într-un mic tiran, tu n-o opri.
Las-o să tânjească la altcineva, cu siguranța că tu o vei aștepta mereu acasă, răbdător și cuminte. Să nu nu te deranjeze dacă o s-o vezi că se uită peste ființe și lucruri ca și cum totul ar fi făcut să stea la picioarele ei, privește-o cu întelegere dacă va vorbi despre suflet în timp ce nu se va uita în ochii tăi. Las-o să înceapă toate propozițiile cu EU, nu-i reproșa nimic dacă o să vezi ca i-a crescut un ego cât munții Carpați. Las-o să creadă că tu nu ai acces la marile valori și la marile idei ori neliniști contemporane, că tu și genderul tău nu aveți acces la aerul tare al înțelepciunii. Dacă se vrea războinică, las-o, chiar dacă nu va reține decât victoriile facile din războiul domestic. Las-o să fie egoistă, oricum nu i se potrivește asta, las-o să își dorească lucruri numai pentru Ea. Nu-i reproșa ceva, dacă eul ei va dori, nevrotic, s-o iubești numai pe Ea, timp de o viață și, dacă se poate și în celelalte reîncarnări. Dacă o să vrea, acceptă să fii scavul ei, ea, sarăcuța, acceptă asta de când se știe.
Prietene, las-o, dacă vrea, să se simtă bărbat. Să înțeleagă și ea ce înseamnă să viețuiești trist, să nu ai ființă jertfelnică la infinit. Să nu poți iubi altceva mai mult decat eul de războinic închipuit, să nu poți să plângi, pentru că, nu-i așa, nu se cuvine, deși te macină o sfâșietoare durere.
Las-o să se simtă bărbat, să vadă cum e, câtă tristețe virilă, câtă singurătate orgolioasă poate să fie. Să înteleagă, în sfârșit, ca ea, Femeia, este imperfectă pentru că noi, jumătatea lor, suntem neterminați. Poate o să înțeleagă că nu sunt zeițe, doar pentru că noi nu suntem zei. Poate va înțelege și ea că nu este regină doar pentru că noi, bărbații, nu suntem regii pe care i-a visat, ci niște bieți sclavi numibieni îngenucheați la picioarele lor.
Pedepsește-o cu povara de a fi bărbat, doar de 8 Martie, ziua internațională a demagogiei și iubirii de carton.
Dar, prietene, iubește-o în toate celelalte clipe ale celor 364 sa 365 de răsărituri și apusuri. Iubește-o și protejeaz-o în toate zilele în care își dorește să fie bărbat. Iubește-o în tot restul zilelor tale pentru că este singurul lucru pentru care nu va trebui să dai seamă la Judecata de Apoi, este singurul lucru pentru care nu trebuie să răspunzi la întrebarea de ce?.
Pe Vasile îl găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
