Când l-am cunoscut, iubita lui era departe. Aşa îi intrasem pe sub piele, că se folosea de fiecare ocazie ca să mă vadă. Eram regina neîncoronata a nopţilor decadente din Centrul Vechi, unde mă însoţea fără să îi pese că putem fi văzuţi. Relaţia cu ea nu mergea şi, în cele din urmă, s-au despărţit din vina ei, evident.
A doua era milionară. Îl cumpăra cu cadouri scumpe şi îi dădea liber să facă ce vrea cu banii ei. Pasiunea lui era să-i joace prin cazinouri, ca să-şi aline dorul de mine. Ne iubeam prin apartamentele prietenilor binevoitori, martori fără voie ai poveştii noastre bolnave. A părăsit-o pentru că nu putea sta fără mine, şi ea a rămas neconsolată că banii ei nu au putut învinge ceea ce simte pentru mine.
A treia era fată de casă. Simplă şi nu prea deşteaptă, îl răsfăţa cu bucate alese, îi spăla rufele şi se sacrificase pe altarul vieţii casnice, pentru el. Sătul de miros de ulei încins şi de pantaloni de training, capitula în patul meu. „Spune-i oltencei să te hrănească bine, te vreau în formă” îi spuneam, iar el mă lua în braţe şi îşi cufunda fața în părul meu cu miros de tei. Nici cu ea nu a mers, din motive pe care încă nu a vrut să mi le spună.
Cea de-a patra nefericită era o fată cu principii solide. Nu voia să se culce cu el şi se mulţumea cu plimbări prin parc şi ceaiuri băute în grabă, pentru că încă avea oră de venit acasă. După ce o lăsa în faţa porţii şi se asigura că a adormit, mă cauta, nebun, prin oraş. Nu mai aştepta să ajungem la vreun hotel, ci se mulţumea să mă aibă în parcări întunecate şi pe străzi lăturalnice. Relaţia lor care nu mergea în nicio direcţie s-a terminat după doar câteva luni, orgoliul lui masculin fiind rănit de refuzurile ei repetate.
„Am întâlnit pe cineva”, mi-a zis într-o seară. Atunci i-am spus că nu vreau să ne mai vedem. Ne facem prea mult rău şi, oricum, asta nu va duce nicăieri. El mi-a respectat decizia, ajungând la concluzia că e cazul să se aşeze şi să nu îşi mai bată joc, mai ales că noua cucerire părea o fată minunată, din spusele lui. Voiam să îi dau lucrurile pe care le avea la mine unui prieten comun, dar a insistat să vină să le ia personal. Câteva minute mai târziu, buzele noastre se căutau, disperate, iar hainele cădeau pe podea. Deşi nu mă aşteptam să cadă iar în păcat, mă lăsam pradă omului ce mă devora, fizic şi psihic, printre gemete şi suspine.
După ce a plecat, încercam să-mi pun gândurie în ordine. Mă întrebam cum toate aceste femei, descurcăreţe şi unice în felul lor, nu aflaseră despre mine. Încercam să înţeleg şi ce îi ofeream atât de special, de nu putea renunţa nicicum la mine. Nu ştiu dacă ne-am iubit, dar sigur ne-am consumat reciproc. Acum, privesc tavanul, încă răvăşită după ultima aventură, şi mă gândesc că poate chiar s-a terminat. Dar până când?
Guest post by Roxana Ștefania
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
