“pe cine cauți” (“Ajunsesem la ea”, Ileana Mălăncioiu)
“Lumea e tot mai tristă și mai grăbită
Pîinea e tot mai scurtă și mai turtită
Fără ca nimeni s-o vadă
Poezia a coborât în stradă.” (“Cântec”, Ileana Mălăncioiu)
“Pe o anumită stradă există o ușă de lemn masiv,
cu propriul ei număr, cu propria-i sonerie
și-un aer abătut de paradis pierdut
ce pe-nserat nu-mi recunoaște pașii.” (“H.O.”, Jorge Luis Borges)
“Deschide şi celălalt ochi o rogi
Mâna ta însăţi încercând să ia
O pojghiţă de piatră ca o pleoapă
De pe un loc prin care ar putea vedea.” (“Ca îndelung mângâiat”, Ileana Mălăncioiu)
“Tu știi
că din eternitatea aceea făcută pierdută
vine o mângâiere în care nu te-ncrezi.” (“Unei pisici” / “A un gato”, Jorge Luis Borges)
“După ce m-ai scos din liniştea mea soră cu moartea.
Pentru câtă vreme, pentru cine şi pentru ce
M-ai înviat. Pe pământul acesta nu se află nimic
Pe care să mă pot sprijini cu adevărat,
În cer nu se zăreşte nimic.” (“După învierea lui Lazăr”, Ileana Mălăncioiu)
“Unul câte unul
bărbații au inventat noaptea.
Din nevăzut, din vis,
din piciorul descărnat de spini,
din urletul de lup.” (“Povestea nopții” / “Historia de la noche”, Jorge Luis Borges)
“în amintirea binecuvîntată
venise lumea cum a fost odată
te ocoleam încet şi nu mai ştiu
cînd am aflat c-am început să fiu
un suflet gol şi m-am întins să rup
din tine şi din carnea de pe trup.” (“Umblam prin cerul gol”, Ileana Mălăncioiu)
“Poate că vom găsi eternitate-n moarte,
din pulbere întorcându-ne iar în pulberea
din care o sămânță necunoscută
va naște,
bun sau rău,
singur pe lume, un rai sau un iad.” (“Cineva” / “Alguien”, Jorge Luis Borges)
“Cânt pe inimă ca pe-o frunză de fag
Stau oamenii-n drum să m-audă cum cânt,
Se uită unii la alții tăcuți
Și se-ntreabă ce pasăre sunt.” (“Vis”, Ileana Mălăncioiu)
“Cine va sta, la noapte, în visul adus de întuneric,
de cealaltă parte a zidului himeric?” (“Visul” / “El sueño”, Jorge Luis Borges)
“Încă un om senin de tot apucă
Spre locul lui ducând în spate crucea
Pe care toată viaţa a învăţat s-o ducă.” (“Seninătate”, Ileana Mălăncioiu)
“Fără grabă, soarele se înălța și cobora deasupra trestiilor tremurătoare.” (“Țărmurile înspăimântate”, Istoria universală a infamiei, Jorge Luis Borges)
“dacă ea ar putea să-ntâlnească sufletul tău
din nou pentru o clipă ca-ntr-un ţinut de vis
şi dacă ar putea citi însemnul meu
şi-ar înţelege că eu l-am trimis
să facă o dată drumul între mine şi ea
călcând pe obiceiuri şi pe lege
şi să se-ntoarcă până la hotar
să-mi dea un semn că ai putut alege.” (“Ci iarăşi ţin în palmă sufletul tău”, Ileana Mălăncioiu)
“Trebuie să mă prefac că mai sunt și altele. Nu e adevărat.
Norocul meu și nenorocul meu ești tu,
Eternă și fără de păcat.” (“Îndrăgostitul” / “El enamorado”, Jorge Luis Borges)
“Luasem forma unui fluture,
Zburam peste grădina fermecată,
Ajunsesem din greşeală în faţa mâncătorului de fluturi
Şi mă rugam înainte de a fi mâncată.” (“Luasem forma unui fluture”, Ileana Mălăncioiu)
“Pășeam încet, un orb pierdut în întuneric,
bastonul nimerind mai mult în gol,
eu, cel ce am crezut că paradisul
se-ascunde-n bibliotecă, la subsol.” (“Poezie de dat de pomană” / “Poema de los dones”, Jorge Luis Borges)
“Descoperisem mari resurse de linişte,
Stam în bătaia lunii lângă voi,
Când am simţit cum cineva se uita după mine
Ca printr-un ochi de noroi.” (“Resurse de liniște”, Ileana Mălăncioiu)
“-Ca să mori nu e nevoie decât să fii viu, a spus una din grămadă, iar alta, îngândurată și ea:
-Atâta mândrie pă capul lui și nu-i în stare să facă altceva decât să adune muște-n jur.” (“Omul de la colțul străzii roșietice”, Istoria universală a infamiei, Jorge Luis Borges)
“Acesta e capul meu, îi spuneam,
Şi vocea mea era nespus de gravă
Şi mă miram eu însămi că mai puteam vorbi
Şi ridicasem glasul de pe tavă.” (“Acesta e capul meu”, Ileana Mălăncioiu)
“În urmă vor rămâne doar amintiri.
O voi înserări ce v-ați dat osteneala
și voi nopți în care am sperat să îmi găsesc
propria-mi cale, pierdută peste câmpuri, sau poate-n cer,
ce-odată am avut și am pierdut …
Absența ta din alte înserări
mă doare ca o piatră funerară.” (“Rămas bun” / “Despedidas”, Jorge Luis Borges)
Bibliografie
Mălăncioiu, Ileana, Poeții noștri
Borges, Jorge Luis, Poemas del Alma
Borges, Jorge Luis, 2012, Istoria universală a infamiei, București, Polirom, p.47
Citiți și Pe cine să întreb dacă exiști, Nina Cassian surprinsă în inocența unui dialog cu Dante.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
