Dacă am lăsa puțin ironia deoparte, am putea trage niște învățăminte tare interesante din această afirmație.
Desigur, e vorba în primul rând de o oarecare nostalgie, mai ales la cei mai în vârstă, care își amintesc selectiv și cosmetizat perioada copilăriei și a tinereții. Pentru că, nu-i așa, cu toții ne amintim uneori cu regret de cea mai frumoasa perioadă a vieții, copilăria.
Dar mai e ceva: dacă pe atunci eram săraci și fericiți, astăzi mulți dintre noi nu mai suntem săraci și fericiți. Unii suntem săraci și nefericiți, alții suntem doar săraci cu duhul și (ne)fericiți. Există însă și aceia care nu sunt săraci, sunt numai nefericiți. Sau se percep ca nefericiți, ceea ce e același lucru cu a fi de fapt nefericit.
E o nefericire tare paradoxală asta. Ea își găsește o justificare în complexitatea unei lumi în care e greu să-ți mai găsești locul și sensul. O lume imprevizibilă, din care lipsesc uneltele culturale și educaționale ale înțelegerii și care se răstoarnă brutal asupra oamenilor, care se simt mici și striviți de greutatea lumii.
Cealaltă justificare își află originea în resentiment. Nu atât în invidia față de bogăția celor mai bogați, pe care îi privesc cu o de-abia disimulată admirație. Ci în resentimentul față de aproapele mai descurcăreț, față de vecinul mai înstărit, față de cunoscutul cu o mașină mai nouă sau cu un job mai bine plătit. E resentimentul ce se naște din mica diferență, acela pe care l-am exersat încă din școală, când colegul sau colega de bancă lua 10 și tu luai doar 9. Resentimentul născut într-o societate concurențială, în care domnesc mai degrabă legea junglei și neîncrederea decât fair-play-ul.
În rezumat: pe atunci eram săraci și fericiți, dar de pe atunci am învățat cum să ne descurcăm în sărăcia noastră ca să fim un pic mai fericiți decât cei din jurul nostru. Astăzi, suntem mai puțin săraci și mai puțin fericiți, pentru că atât de mulți sunt cei care o duc mai bine decât noi, iar asta clar nu e drept și așa ceva nu putem accepta! Votăm C…
Profesor universitar, fost diplomat, Ciprian Mihali este autorul Dicționarului subiectiv de cultură civică.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! Opinia ta contează.
Trimite-ne textul în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro. Mulțumim.
Citiţi şi
Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
