Era toamnă și simțeam cum frigul nu îmi mai poate face rău, așa cum nici căsnicia din care tocmai ieșisem nu mai putea.
Dar el, care este brunet, înalt și cu un zâmbet foarte șarmant sigur îmi va face bine, spun eu în gândul meu în drum spre restaurantul unde urma să luăm prânzul împreună și să discutăm câte ceva despre afacearea pe care el o avea deja.
Am intrat în restaurant, m-am uitat după el, l-am găsit, dar atunci m-au găsit și emoțiile după mulți ani în care nu am simțit nimic pentru nimeni.
Tot corpul îmi tremura incontrolabil, dar cu toate acestea m-am așezat în fața lui și îl admiram cu fiecare cuvînt pe care îl spunea, cu fiecare idee pe care o împărtășea cu mine.
A fost ceva ireal pentru mine, care începeam să trăiesc din nou. Întâlnirile strict profesionale au continuat, timp în care eu mă îndrăgosteam de un bărbat mai mic decât mine cu 7 ani, dar fantastic de perseverent, o enciclopedie de informații, toate într-un bărbat atât de bine clădit fizic, emoțional și intelectual.
Inevitabil am aflat că este într-o relație, informație pe care am ignorat-o total având în vedere circumstanțele, mai exact îndragosteala mea și nevoia de a mă simți una cu el.
A trecut ceva vreme și ne-am întâlnit și neoficial, a fost ceva unic și nemaitrăit de mine până atunci. A meritat fiecare secundă de așteptare momentul în care am fost doar noi .
Am trăit intens, frumos și unic trei ani în care furam momente și ore în care să fim doar noi. Într-o seară, înainte să mă duc la culcare, primesc un mesaj de la un număr pe care nu îl aveam în agendă: pe 19 august ne vom căsători!
Am negat, am refuzat să accept, cu toate că eu așteptam acest mesaj de ceva vreme… am tăcut. La câteva zile am trimis la rându-mi un mesaj de data asta lui, nu ei, spunându-i că numărul de telefon devine indisponibil.
A sunat, a insistat, nu am mai răspuns de atunci. A durut, gândul a durut, fiecare parte din corp a durut, de abia puteam să respir, dar am înțeles că binele meu depinde doar de mine .
Încă te iubesc cu toată ființă mea .
Guest post by Rox
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
