“Un râu nu trece de două ori prin același loc” spune un filosof. “Viața e ca un râu” spune un alt filosof și noi tragem concluzia că aceasta este o metaforă care e cel mai aproape de înțelesul/sensul vieții. În consecință, e mereu bine să îți amintești asta:
A] Mereu facem lucuri pentru prima dată. În timp ce ne mișcăm între sursă (nașterea) spre destinația noastră (moartea), peisajul va fi mereu nou. Ar trebui să întâmpinăm aceste noutăți cu bucurie, nu cu teamă – pentru că e fără rost să te temi de ceea ce nu poți evita. Un râu nu se oprește vreodată din curgere.
B] Într-o vale mergem încet. Când totul în jurul nostru devine mai ușor, apele se liniștesc, devenim mai deschiși, mai împliniți și mai generoși.
C] Malurile noastre sunt mereu fertile. Vegetația crește numai unde este apă. Oricine ar veni în contact cu noi trebuie să înțeleagă că suntem acolo ca să oferim ceva de băut celui căruia îi este sete.
D] Pietrele trebuie evitate. E evident că apa e mai puternică decât granitul, dar are nevoie de timp ca să se întâmple asta. Nu e bine să te lași învins de obstacole puternice sau să încerci să lupți împotriva lor – e o risipă de energie fără rost. Cel mai bine e să înțelegi unde este ieșirea și apoi să mergi înainte.
E] Golurile cer răbdare. Dintr-odată râul intră într-un fel de gaură și se oprește din curgerea bucuroasă de până atunci. Într-un asemenea moment singura soluție este să te bizui pe ajutorul timpului. Când vine momentul potrivit, gaura se umple și râul poate curge înainte. În locul unei găuri urâte, fără viață, acum se află un lac pe care ceilalți îl pot contempla cu bucurie.
F] Toți suntem unul. Ne-am născut într-un loc care ne era menit, care ne va alimenta mereu cu destulă apă încât atunci când suntem în fața obstacolelor sau depresiei avem răbdarea sau puterea necesară să mergem mai departe. Ne reluăm cursul într-un fel blând și fragil, când și o frunză ne poate opri în loc. Cu toate acestea, cum respectăm misterul sursei care ne-a dat viață și avem încredere în eterna înțelepciune, încetul cu încetul câștigăm tot ce avem nevoie pentru a ne continua calea.
G] Deși suntem unul, curând vom fi mai mulți. În timpul călătoriei, apele altor izvoare vin mai aproape, pentru că e cea mai bună cale de urmat. Apoi nu mai suntem unul, ci mai mulți – și vine un moment când ne simțim pierduți. Dar “toate râurile curg înspre mare”. E imposibil să rămânem în singurătatea noastră, oricât de romantică ar putea părea ea. Când acceptăm inevitabila întâlnire cu alte izvoare, în cele din urmă înțelegem că asta ne face mult mai puternici, ocolim obstacolele, umplem găurile în mult mai puțin timp și cu mai multă ușurință.
H] Suntem mijloace de transport. Pentru frunze, bărci, idei. Fie ca apele noastre să rămână mereu generoase, fie ca mereu să poată căra orice și pe oricine are nevoie de ajutorul nostru.
I] Suntem o sursă de inspirație. Așadar să lăsăm ultimele cuvinte poetului brazilian Manuel Bandeira:
“To be like a river that flows
silent through the night,
not fearing the darkness and
reflecting any stars high in the sky.
“Să fii ca un râu care curge
tăcut toată noaptea,
fără să se teamă de întuneric și
oglindind fiecare stea din înaltul cerului.”
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
