Capitala Culturală Europeană la 30 de ani
În 1985, Atena era desemnată de Parlamentul european drept prima Capitală europeană a culturii. Sună formal sau ce să zic, nu sună nicicum – problemă de formulare ori de traducere? Altceva însemna, de exemplu: Capitala culturii europene! Cert e că din 2007 s-a mers pe înfrățiri: un oraș din Europa Occidentală în duet cu altul din Europa Centrală și de Est. Așa intra Sibiul în parteneriat cu Marele Ducat al Luxemburgului, unul viabil și azi. În 2021, ne vine rândul iar: un oraș din România va împărți acest titlu cu unul din Grecia și cu încă un altul din țările candidate și potențial candidate la UE (Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica Macedonia, Islanda, Muntenegru; Serbia stă o tură fiindcă are reprezentant în 2020).
Sibiu – manifestări culturale stradale (2007 – anul în care oraşul a fost Capitală Culturală Europeană)
Foto: Ovidiu Dumitru Matiu/ Mediafax
Cine are șanse?
Judecând atât după patrimoniul cultural, cât și prin comparație cu nominalizările de până acum, Clujul are cea mai mare șansă: sunt preferate nu chiar cele mai mari orașe (gen București), pentru a da o șansă de dezvoltare următoarelor.
Cluj – Piaţa Avram Iancu
Este cazul celui de-al doilea oraș din Bulgaria, Plovdiv, ales drept una din Capitalele culturale 2019 sau al celui de-al doilea din Danemarca, Aarhus – pentru 2017 – în tandem cu Paphos din Cipru. În acest an avem drept Capitală estică Pilsen – al patrulea oraș ca mărime din Cehia, sediul Skoda și al berii Pilsner.
Bucureşti – Piaţa Alba Iulia
Capitala dezamăgirii și cine a murit frumos
Iașiul, singurul competitor real al Clujului, a ieșit din cursă, spre dezamăgirea intelectualilor săi, din cauza (zic ei) „misecuvinismului” și a lipsei de profesionalism a echipei de proiect. În vreme ce o altă echipă de proiect, coordonată de Vlad Tăușance, puncta pentru un outsider: Baia Mare, rămasă pe lista scurtă. Brașovul, cu a sa „Civilisation of the Mountains” și Aradul, cu „cea mai frumoasă gară”, au pierdut frumos. Timișoara – cotropită imobiliar de clanurile rrome – la fel ca și Bucureștiul – un oraș frumos, dar eclectic – sunt la câteva lungimi distanță de Cluj.
Timişoara – Piaţa Unirii
Acum să vedem, cui folosește această competiție?
Dincolo de o creştere semnificativă a respectului de sine şi a mândriei faţă de oraş în rândul cetăţenilor și, potrivit noului limbaj de lemn european:
- o implicare mai mare în raport cu oferta culturală a oraşului, în special a unor categorii de public a căror participare e mai puţin probabilă?
Argumentele principale ar fi, spicuind de pe site-ului oficial, cum că:
- titlul de Capitală europeană a culturii a acţionat ca un catalizator pentru o schimbare majoră a oraşului sau a unei zone a oraşului, ca și
- o mai bună înţelegere şi un profil mai bine definit la nivel internaţional, care se traduc adesea prin dezvoltarea turismului şi o reputaţie mai bună.
Adică o prezență semnificativă pe harta turistică și culturală a Europei. Rămâne de văzut.
Baia Mare – Centrul vechi
Deci, București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Baia-Mare?
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Timișoara și Sibiul, două destinații de city break
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
