În interviul acordat jurnalistei britanice Barbara Ellen, de la The Guardian, Patricia Clarkson mărturisește că se simte din ce în ce mai faimoasă, ceea ce capătă sens dacă urmărim evoluția acestei actrițe. Așadar, o artistă talentată, aptă să încapsuleze aerul nobiliar, dar și furia suburbană, dezordinea și nonșalanța boemă, calitățile unei «femele alpha» și tot ce poate fi cuprins între, Clarkson, în vârstă de 59 de ani, s-a bucurat de success într-o carieră ce însumează teatru, film și televiziune. Corporalitatea acestei actrițe mature este dovada vie a talentului actoricesc: “Ce fel de Patricia Clarkson vreți să vedeți?” – dependenta de droguri din High Art, boema răvășitoare din Six Feet Under, mama devorată de cancer din Pieces of April, cosmopolita acidă din The Party? Lista poate continua. Clarkson a avut parte de roluri complexe, evindențiindu-se mereu.
Cariera ei ar putea fi descrisă cel mai bine ca o “flamă eclectică”, adesea transformându-se într-o «minge de foc» – așa cum se întâmplă chiar acum. Artista deține rolul principal în cel mai recent film al său, Out of Blue, un thriller tulburător, scris și regizat de Carol Morley (The Falling, The Alcohol Years, Dreams of a Life).
Patricia Clarkson și Aaron Tveit la premiera filmului lor Out of Blue, la Toronto International Film Festival, 2018
Înainte de aceasta, ea a portretizat, cu subtilitate, o prezență matriarhală, în opoziție cu eroina întrupată de Amy Adams din serialul produs de HBO: Sharp Objects, care are la bază romanul scris de Gillian Flynn (performanța aceasta i-a adus Patriciei Clarkson primul ei premiu la ‘Globurile de Aur’). Așa se explică, probabil, și atenția ce i se acordă pe stradă. Deși de multă vreme (re)cunoscută în New York (unde locuiește) și New Orleans (unde s-a născut și a crescut, fiind cea mai mică dintre cele cinci surori ale familiei sale), Clarkson spune: “Acum, totul e o mică nebunie. Chiar trebuie să-mi perii părul, chiar nu pot să mai părăsesc casa fără mă dichisesc câte puțin. Chiar port și o pălărie și ochelari – tot sunt recunoascută! Este atât de nostim, dar chiar ajută.” Aruncă o privire asupra ei. “Știi, chiar am lucrat alături de oameni care s-au confruntat cu povara celebrității – George Clooney, Amy Adams; mega-staruri care se descurcă onorabil și în astfel de situații.”
Jurnalista îi mărturisește artistei că e surprinsă plăcut de evoluția ei: de la o doamnă la actriță de compoziție, demonstrând, astfel, că se descurcă de minune între cele două lumi. Actrița confirmă și declară că aceasta a fost și dorința sa: “Am străbătut atâtea drumuri în acest domeniu, am proiectat atâtea imagini, încât cred că oamenii mă pot vedea acum în atât de multe situații diferite, exact acolo unde am vrut să fiu”.
Cele două (n.n. jurnalista și actrița intervievată) discută la un hotel din Londra, într-o atmosferă destinsă. Sveltă, plină de farmec, lipsită de orice artificiu, fermecătoarea Clarkson stă într-o poziție lejeră (ghemuită, în stil beatnik). Prin urmare, expresivitatea de pe ecran se regăsește și în viața reală, în toată ființa acestei desăvârșite actrițe. Patricia Clarkson creează o atmosferă plăcută, gesticulând, printre râsete discrete, modulându-și vocea pentru accentele din conversație. Întreaga sa atitudine denotă un acut simț al umorului, dar și o doză de nonconformism. De asemenea, actrița are o notă de farmec de ține de vechiul Hollywood. Îi explică jurnalistei că are o voce profundă, așa cum au moștenit și celelalte surori ale sale, fiind mândră de această “moștenire de familie”.
În producția Out of Blue (adaptare după romanul Night Train de Martin Amis), în care joacă alături de James Caan, Jacki Weaver și Toby Jones, Patricia întrupează o brună (deși e blondă nativ), un detectiv din New Orleans, care investighează moartea unui astrofizician (Mamie Gummer). Filmul este un proiect ambițions, care a avut deja premiera la Festivalul de Film de la Toronto. Actrița mărturisește că a fost atrasă mereu de genul acesta de personaje – o persoană care constată că, odată cu studierea unui asemenea caz, se vor estompa și propriile traume din copilărie. Clarkson mărturisește: “Mereu am fost atrasă de astfel de personaje, pentru că aceasta e călătoria mea pe care trebuie să o fac chiar cu durere. Eroina/Mike Hoolihan este genul de femeie neobosită, singuratică, pasionată de astrofizică, cosmos, existențialism și Martin Amis! Filmul este foarte diferit de cartea de la bază, dar – tocmai asta – îl face mai atractiv. ”
Actrița mărturisește că trecerea de la Adora (personajul din mini-seria Sharp Objects) la personajul Mike a însemnat o schimbare radicală, a renunțat la tot arsenalul (tradițional) femeiesc: unghii, păr, gene, rochii, lenjerie. A trecut la tipologia masculinizată și s-a simțit (chiar) sexy purtând cizme cu talpă groasă. Clarkson declară: “Nu m-am gândit niciodată la Mike ca fiind masculinizată, cred doar că ea nu este feminină în accepțiunea tradiționalistă.”
În pelicula Out of Blue, Patricia Clarkson reprezintă pivotul narațiunii de pe ecran. Regizorul (Carol Morley) declară că a urmărit evoluția actroicească a Patriciei și a fost convins de calitățile sale de lider. Cineastul se declară fascinat de vocea profundă a artistei, de nuanțările sale fine. Personajul întrupat de Clarkson are nevoie de psihologizarea realizată grație talentului acesteia. Carol Morley conchide subtil: “Nu poți să-ți desprinzi privirea de pe ea”.
De-a lungul evoluției sale, Clarkson și-a luat modele artiști precum Ingrid Bergman, Lucille Ball sau Peter Sellers. Patricia Clarkson mărturisește că – în tinerețe – nu a fost o adevărată cinefilă, dar a iubit mult teatrul. Părinții ei locuiesc în continuare în New Orleans; mama ei, Jackie, a fost un politician local și consilier, iar tatăl ei, Arthur, a fost administrator de școală. În copilărie, Patricia a fost o fire veselă, activă, plină de viață, apoi, a intrat în clubul de teatru. Tânăra Clarkson era preocupată de literatura dramatică (piesele lui Tennessee Williams) și admira eroinele sudiste, visând la aristocrația de viță nobilă din acea regiune (New Orleans). Cu toate acestea, actrița de acum se declară mulțumită de faptul că a avut parte de o viață normală.
Studiind Artele Spectacolului la Universitatea Fordham din New York, apoi la Yale, Clarkson a învățat cum să fie îndrăzneață și capabilă să experimenteze. “Mi-am dat seama că asta este viața pe care mi-o doresc!” mărturisește actrița. Totuși, e conștientă că și acum mai are «de tras»: “Am preluat câteva proiecte mai dificile și m-am îndepărtat de comercial.”
NEW YORK, NY – DECEMBER 07: Bradley Cooper, Patricia Clarkson and Alessandro Nivola attend the Broadway Opening Night Performance After Party for ‘The Elephant Man’ at Gotham on December 7, 2014 in New York City. (Photo by Walter McBride/WireImage)
Cu patru ani în urmă, Clarkson a înfățișat-o pe doamna Kendal – în spectacolul, de pe Broadway, – The Elephant Man după Scott Ellis, în care a jucat alături de charismaticul Bradley Cooper. Într-o scenă, a existat nuditate, dar actrița nu s-a simțit deloc jenată sau expusă inutil. Vulnerabilitatea personajului de pe scenă nu a determinat-o pe actriță să se jeneze, cu toate acestea există multe persoane care-i amintesc, fie și în glumă, despre astfel de momente mai delicate: “Oh, Patti [își îngustează ochii, privind sardonic], aveam locuri bune!”
2014, photo by Francesco Sapienza
Clarkson a preferat să se îndepărteze de contractele îndelungate din televiziune: “Doar pentru că sunt «claustrofobă» – în sensul de a fi «legat de un lucru foarte mult timp». Este dificil să nu ai un scop la vedere. Acesta este motivul pentru care ideea unui contract pe cinci ani a fost o veritabilă anatemă pentru mine. Îmi place să creez un personaj, să intru în acea lume și apoi să ies din ea.” Artista insinuează că stabilitatea e bună atâta timp cât nu te sufocă. “Am nevoie de stabilitate, așa cum am legături profunde cu familia, prietenii și unii dintre bărbații incredibili din viața mea – toți au fost de calitate înaltă. Cred că toate aceste mari forțe de stabilitate din viața mea m-au ajutat să-mi trăiesc viața ca într-un veritabil carusel. Sunt sigură de asta.”
Patricia Clarkson se bucură că există mișcări precum #MeToo și e îngrozită de situațiile prin care au trecut anumite persoane. “Dumnezeu știe că milioane de bărbați m-au invitat, de-a lungul timpului, în camere de hotel, dar nu aș echivala așa ceva cu grozăviile acelor femei care și-au ruinat cariera și viața, care-au suferit tragedii și traume. Dumnezeule mare, camere de hotel! Nu am fost niciodată pusă într-o poziție profund compromițătoare – niciodată.” Actrița mărturisește că mereu a cântărit și a analizat fiecare propunere venită din partea unor bărbați.
La întrebarea jurnalistei despre poziția sa față de feminism, actrița declară: “Cred că este un ecuson de onoare.” Clarkson nu s-a căsătorit și nu a avut copii. “Știam, de la o vârstă fragedă, că nu mă voi căsători niciodată.” Din nou o situație «sufocantă»? Actrița mărturisește: “Doar închisoare. Sunt un spirit liber. Trăiesc o viață destul de neconvențională. Sufăr din pricina răutăților lansate asupra mea.”
Patricia Clarkson mărturisește că în anumite situații se simțea judecată (reproșurile că nu este căsătorită și că nu are copii). Totuși, actrița punctează că mereu a avut parte de relații frumoase în viața sa: “Am avut dragoste și intensitate în toate situațiile, cu excepția unui certificat de căsătorie. Încă îmi doresc dragoste în viața mea. Bineînteles ca da. Cine nu ar vrea?” Actrița se destăinuie în continuare și afirmă că mereu a primit tot felul de «avertismente» cu privire la alegerile personale: “Bineînțeles că aveam să mă trezesc la 45 de ani și să fiu disperată… M-am trezit la 45 de ani și asta a fost” – își apucă mâinile și lovește cu un picior în aer: “O.K., unde mergem diseară?”
“Așa se arată la 59!”
Photo by: Paul Drinkwater/NBC
Patricia Clarkson continuă șirul confesiunilor despre modul în care unii oameni judecă într-o manieră sexistă persoanele care nu au fost niciodată căsătorite. “Nu știu unde să plaseze femeile care au sfidat convențiile. E un pic mai bine acum, dar tot te șochează. Oamenii te judecă într-un fel care e sexist și discriminator legat de vârstă. Cea mai sexistă atitudine față de mine nu e despre munca mea, ci despre faptul că sunt nemăritată. E subtilă, subliminală: “locuiești singură?” “Îți plătești singură chiria?” Le răspund mereu “nu, zâna din poveste, dintr-un pârlit de dovleac, mi-a plătit chiria pe acest apartament.” Departe de glume, artista mărturisește cu sinceritate: “Am avut nopțile mele întunecate” – spune ea încet. “Uneori, sunt invidioasă pe oamenii care au căsnicii frumoase, de lungă durată, care-au fost mereu alături și au copii frumoși. Dar am atâtea familii în viața mea, am mulți prieteni, am o viață plină de intensitate.”
Fără false pudori, Patricia Clarkson chiar e mândră de ceea ce este.
Când este întrebată despre impactul președintelui Trump asupra comunității artistice din SUA, Clarkson spune: “Ne-am trezit! Cred, totuși, că am depășit șocul și ne îndreptăm, înaintând.” Clarkson le sfătuiește pe tinerele actrițe să nu se lase dominate de imagine (mediul online, rețele de socializare): “Destul! Ne aflăm deja într-o lume suprasaturată de strălucirea aparenței. Avem nevoie mai multă distanțare și de o nouă respirație. Atât cât mai e posibil. ”
Cu toate acestea, Clarkson mărturisește că se bucură de evenimente pe covorul roșu: “Sunt o fată drăguță! Îmi place să mă îmbrac. Acestea nu au vreo legătură cu crearea unui personaj și cu rolul, ci se rezumă doar la profesie (industria cinematografică). ” Actrița nu se lasă pradă vanității și nici exceselor, încercând să nu condamne pe nimeni din zona în care evoluează.
Pe toată durata interviului, Clarkson a accentuat importanța prezențelor feminine de la Hollywood: “Femeile conduc, femeile regizoare, e nevoie de mai multe povești despre mai multe femei, nu doar o femeie în centru.” Este cu adevărat entuzismată de schimbările care se pot vedea și în lumea de la Hollywood.
Jurnalista mărturisește că, după decernarea premiilor Globul de Aur, la conferința de presă, Clarkson purta o rochie roșie (Georges Chakra) și-a declarat: “Așa se arată la 59!” În discursul ei, în tonalitate #MeToo, i-a mulțumit regizorul Jean-Marc Vallée spunând: “Mi-ați cerut totul, cu excepția sexului/favorurilor sexuale, ceea ce este exact cum ar trebui să fie în industria noastră.” Degajată și plină de farmec, actrița mărturisește că i-a plăcut să lucreze cu echipa de la Sharp Objects și consideră premiul atribuit întregii echipe. Aprecierile și mulțumirile sincere se îndreaptă către toți cei care i-au fost alături fermecătoarei Patricia Clarkson.
Photo by: Paul Drinkwater/NBC
După lansarea peliculei Out of Blue, actrița a rămas la fel de optimistă cu privire la situația femeilor de la Hollywood, cu referire directă la femeile mature, declarându-se optimistă: “Lucrurile s-au schimbat dramatic chiar înainte de #MeToo. Acum totul este în mare viteză. Este bine, este în regulă să ai femei în proiectele tale, mai ales femei în vârstă, femei care conduc proiecte, care câștigă premii, care se descurcă bine. Sunt atât de încântată de viitorul industriei noastre – mai încântată decât oricând.”
[Traducere și adaptare după interviul realizat de Barbara Ellen în The Guardian]
Atât vă mai spunem: pe 29 decembrie va împlini 60! La cum arată Patricia, pare că e vârsta ideală pentru o relație romantică. Ca cea în care se află de câteva luni cu mai tânărul Darwin Shaw (cu care s-a cunoscut în sezonul final al seriei House of Cards) la brațul căruia a apărut pe 23 septembrie la premiile Emmy.
La mulți ani și să fii fericită în felul tău, dragă Patricia Clarkson! 🙂
Citiţi şi
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
