Mediatizatul miliardar a fost deunăzi la castelul lui Dracula în imaginar – a fost un fake news care s-a rostogolit superb, arătând încă o dată că presa română este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire.
Presa românească este astăzi o absență. A mai supraviețuit rezidual în nișe, mizând pe flamboaiant, senzaționalism și cultivarea isteriei. E presă de portavoce, presă de i-auzi una. Lipsită de profunzime, direcție și, în definitiv, sens. Vechiul și bunul obicei gazetăresc al prezentării faptelor, informații verificate și confirmate, a dispărut. A fost înlocuit cu o gargară efectiv în jurul nimicului. Este un sfârșit de drum.
Dar este un sfârșit de drum meritat deopotrivă de jurnalism și public. Care are fix atâta presă câtă plătește. Adică foarte puțină spre deloc. Desigur, mai este și presa publică, atât de scumpă și încă foarte departe de a face serviciu public.
Și, ghici ce, nu o să plângă nimeni după presă, s-a tras apa. Chiar dacă absența faptelor și înlocuirea lor cu legende urbane iute prizate asigură însăși subdezvoltarea noastră istorică.
O societate din care jurnalismul a fost evacuat este o societate care nu pune niciun preț pe adevăr. Desigur, în Valahía nimic din tot ce e util nu contează. Nu contează nici măcar că au dispărut educația, sănătatea, apa caldă și căldura, drumurile, pădurile sau justiția. Pas cu pas.
Ceață și greață
A rămas așa, o ceață dublată de greață, și cam atât. Și nici nu va fi nimeni aici care să spună trista poveste a acestei disoluții. Cum bine spune vorba noastră vlahă: aia e.
Cât despre domnul Musk, căruia nu vom ezita să-i spunem domnul Muscă (ar fi frumos să apară ipoteza că e fiul din prima căsătorie al doamnei Mona Muscă, de ce nu?), își continuă și el declinul. A luat-o puternic pe uleiul dreptei tot mai radicale, iar Twitter va fi în curând un loc la fel de puțin frecventabil precum celelalte rețele sociale. Dacă, desigur, dorești să-ți păstrezi sănătatea mintală. Ceea ce însă nu mai pare chiar o prioritate pentru post-sapienși.
Dar a pătimit frumos domnul Muscă pe la noi, l-au plimbat “gazetarii” pe la stână, prin păduri, i-au dat să bea țuică și să mănânce sarmale, l-au pus în coșciug cu Angelina Jolie (pentru că, din nou, de ce nu?), s-a mai înhăitat și cu alți miliardari excentrici. O ficțiune care ține loc de realitate. Oricum, România trăiește aproape exclusiv în asemenea fantasme.
Căci, dacă ar mai exista, jurnalismul ar trebui să-i dea două palme peste ochi, să vadă tot rahatul înconjurător. Și nu e cazul să-i tulburi pe inocenți.
Noapte bună, Valahíe.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Țara în care nu te poți compromite
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
