Aud tonul plăcut al șefului de cabină; în vreme ce el citește anunțurile din manual, îmi pun mănușile, pregătesc câteva șervețele și pungi de rău de aer și plec să strâng de la pasageri ce le-a mai rămas de aruncat. Unii îmi zâmbesc onest, alții îmi mulțumesc recunoscători, în vreme ce eu îmi continui parcursul pe culoarul lung al Boeing-ului cu care urmează să efectuez astăzi cursele de la Iași la Timișoara, de acolo la Cluj și înapoi acasă.
Înaintez.
O mamă își ține strâns infantul la piept, are centura legată, deci este o pasageră responsabilă; un domn îmbrăcat în costum bleumarin citește ziarul și-mi returnează, cu eleganță și-o privire ceva prea lungă, paharul de cafea acum gol; un altul, ceva mai în etate, cu pălărie pe cap și veston, îmi cere permisiunea să folosească toaleta și tot așa până la cel de pe locul 16D, ce mă privește cu oareșce insistență, dar decentă de această dată. Pare nerăbdător. Va dori ceva, deja știu să citesc asta la pasagerii mei. Ajung în dreptul său și-l aud cerându-mi timid niște șervețele. Iau două și i le înmânez, clipă în care, fiind aproape de el, îi pot observa privirea. Ochii îi sunt roșii, înlăcrimați. Îl cercetez cu intenția de a afla dacă se simte bine sau dacă are cumva nevoie de ajutorul nostru, însă mă asigură, cu lacrimile șiroind acum, că plânge de dor… „dor de cei dragi!”, moment în care și-ai mei ochi, ca și-ai lui, s-au umplut instant de cristale sărate. Iau tot teancul de șervețele, i-l înmânez și îi mărturisesc, cu zâmbet, că este admirabil faptul că un bărbat plânge de dor…
O dantură frumoasă, îngrijită, cu puțină strungăreață, se lasă la iveală într-un zâmbet larg, urmat de mulțumiri.
Am reușit să îi fur un zâmbet pentru o clipă, și-a spus of-ul, îl simt mai relaxat și astfel reușesc să-mi continui activitatea.
Am încheiat zborul, am ajuns acasă, am pregătit să fac niște ouă umplute, între timp este gata și maioneza, iar imaginea tânărului brunet, cu zâmbet plăcut, dar cu ochii înroșiți de plâns, nu vrea să-mi iasă din minte. Îmi doresc din tot sufletul ca „cei dragi” ai lui să-i știe realmente sentimentele față de ei, căci atâta iubire în ochii unui bărbat, atâta trăire și emoție… nu îți este dat să vezi la orice pas! Și nici în timpul oricărui zbor… 🙂
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mi-a fost dor și am mai riscat o dată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
