Probabil că aţi auzit la ştiri despre răpirea fetiței Jaycee Lee Duguard, pe când avea doar 11 ani. Copila a fost răpită pe 10 iunie 1991 dintr-o staţie de autobuz şcolar aflată în apropierea casei şi ţinută ostatic mai mult de 18 ani de către Phillip şi Nancy Garrido. Garrido a violat-o şi a ținut-o prizonieră pe Jaycee. Cuplul avea două fete împreună (în vârstă de 11 şi 15 ani la momentul în care au fost descoperiți de către poliţie), pe care Garrido şi soţia sa le-au ținut, de asemenea, închise în niște corturi insalubre în curtea din spatele casei lor.
Când a răpit-o pe Jaycee, Garrido era deja condamnat pentru o infracţiune de natură sexuală, dar eliberat condiționat. Și, în ciuda faptului că era supravegheat de către polițiști care verificau în mod regulat casa, aceștia nu s-au deranjat să se uite peste gard, în curtea celor doi. Nancy Garrido apare pe o înregistrare făcută de poliție în timpul unei verificări, hărțuindu-l pe ofițer pentru a-i distrage atenția și a împiedica descoperirea lui Jaycee şi a fiicelor sale. Ea este părtașă la crimele soţului ei, un tovarăș la abuzurile comise de acesta. Pe 28 aprilie 2011, cuplul a pledat vinovat pentru răpire şi alte acuzații şi pe 2 iunie 2011 au fost condamnaţi: Phillip Garrido a primit 431 de ani de închisoare, în timp ce Nancy a primit o sentinţă mai mică, de 36 de ani.
Vedem iar și iar la știri acest fenomen al cuplurilor periculoase, sau parteneri întru rău. Ce fel de femei stau cu psihopați de sex masculin, permit fărădelegile lor, participă la ele și apoi le acoperă? Uneori e vorba de femei psihopate care participă la crime în lanț alături de omologii lor masculini. Cel mai notabil exemblu este tânărul cuplu canadian Karla Homolka și Paul Bernardo, care a răpit și ucis mai multe tinere femei, incluzând-o pe sora mai mică a Karlei. Au fost condamnați în 1993 și probabil sunt sursa de inspirație a controversatului film al lui Oliver Stone, Născuți Asasini (1994). De cele mai multe ori, totuși, doi psihopați nu pot sta alături pentru mult timp. Fiecare din ei simte că trebuie să-l depășească pe celălalt în fărădelegi; fiecare vrea să fie cocoșul; fiecare vrea să conducă și, la cea mai mică provocare, se întoarce împotriva celuilalt (așa cum, de fapt, s-a și întâmplat în cazul Paul Bernardo-Karla Homolka).
Parteneriatul dintre Phillip şi Nancy Garrido, reflectă o dinamică diferită: combinaţia la fel de periculoasă, dar, de obicei, mult mai durabilă, între un psihopat şi un narcisist malign. În această alăturare, există clar un cocoș care conduce relația: psihopatul. Totuși, narcisistul malign îl ajută să-și ducă la îndeplinire infracțiunile și îi oferă acoperire. Ce are de câștigat narcisistul malign când intră în cârdășie cu cu un psihopat? Cum funcționează dinamica relației și cum de durează? Acestea sunt problemele pe care aș vrea să le abordez în continuare.
Am explicat pe larg caracteristicile unui psihopat şi de ce lipsa de conştiinţă şi de empatie, combinate cu un sadism psihologic de bază (plăcerea de a provoca altora durere) l-ar determina să comită tipurile de infracţiuni de care a fost găsit vinovat Phillip Garrido. Dar ce tip de femeie este alaturi de un astfel de om? Ipoteza mea este: un narcisist malign. Toate personalitățile narcisiste, chiar și cele care par să aibă mare încredere în sine şi să se considere superioare altora, tânjesc după validare constantă. O nevoie insaţiabilă de validare formează nucleul narcisismului nesănătos, excesiv. Spun “narcisism excesiv” pentru că noi toţi avem un ego sau sine şi deci toţi avem unele tendinte narcisiste, care sunt sănătoase, în moderație, și ne creează ca indivizi.
Psihopații sunt foarte pricepuți în identificarea persoanelor care suferă de narcisism nesănătos, excesiv. De ce? Deoarece astfel de persoane par vulnerabile şi nesigure. A-ți păsa prea mult de ceea ce gândesc alții și fixarea stimei de sine în jurul opiniei altora constituie, într-adevăr, o slăbiciune, o vulnerabilitate. Cei care suferă de tulburări de personalitate de tip narcisist au un simț slab și relativ al sinelui, care are nevoie de validare constantă. Acești oameni sunt conduși de nevoia de a se simți mai buni decât alții, superiori, pentru a obține un simț al identității și a se simți bine cu ei înșiși.
Psihopații formează o relaţie simbiotică cu astfel de persoane extrem de narcisiste pentru că îndeplinesc promisiunea de a deveni un cuplu superior și foarte deosebit. Pentru că psihopații au un sentiment inerent de superioritate şi deoarece sunt permanent în căutare de senzații, considerându-se deasupra legilor și a regulilor, adeseori reușesc să-și convingă partenerii narcisiști de faptul că împreună fac un cuplu imbatabil: mai sudat decât alte cupluri, mai bun, mai inteligent, mai viclean, mai fierbinte. În timpul fazei de lună de miere a relației, nu există cuvinte care să descrie această superioritate superlativă.
Problema este că, după cum ştim, psihopații trec, inevitabil, de la faza de idealizare la o fază de devalorizare în toate relaţiile lor. Aceasta este o parte integrantă, amprenta tulburării lor de personalitate: a se plictisi și a se detașa emoțional de fiecare din persoanele care le stau alături. De vreme ce o parteneră narcisistă solicită permanent să fie reasigurată în privința superiorității ei față de alte femei – mai ales că prihopatul, cu flirtul și înșelăciunile lui constante, îi oferă o grămadă de motive de gelozie – ea se va simți amenințată pe perioada de devalorizare, când el nu o mai consideră fierbinte, virtuoasă, strălucitoare, practică, înțeleaptă și toate celelalte calități pe care i le-a atribuit înainte (și pentru prea scurt timp).
Acum încep cele mai periculoase și patologice aspecte ale relației. În faza de devalorizare, narcisistul malign începe să se autorecompenseze exclusiv prin pedepsle aplicate altor femei cu care se cuplează psihopatul, pe care acesta le folosește, le devalorizează și de care abuzează. Poate că ea nu mai e atât de minunată cum părea în ochii lui la început. Totuși, mai rămâne această recompensă în relația lor „specială” și „superioară”: faptul că el stă cu ea; faptul că are nevoie de ea pentru alibiuri și complicitate; faptul că fac rău altor femei împreună. Prin toate astea, ea își dovedește dragostea și loialitatea (bolnave) față de el, în timp ce el, în schimb, îi recunoaște ei superioritatea față de toate celelalt femei pe care le folosește și de care abuzează mai mult decât o face cu ea.
Cu cât psihopatul tratează mai rău celelalte femei – în cazurile mai comune, folosite și aruncate ca niște prezervative murdare, în cazuri extreme, violate și ucise – cu atât i se confirmă narcisistei mai mult statutul ei special în ochii lui. Astfel de femei nu au conștiință, nici remușcări, nici empatie, exact ca și psihopații. Ele sunt manipulative, înșelătoare și abuzive, exact ca și psihopații. Diferența principală dintre astfel de narcisiști maligni și psihopați este că narcisiștii sunt într-un anume aspect mai slabi și mai vulnerabili.
Ei tind să fie adepți mai degrabă decât lideri, din cauza nevoii lor excesive de validare, care îi pune la mila celorlalți și îi face deosebit de atrăgători pentru psihopați: în calitate de parteneri de viață și aliați în infracțiuni. Dacă citiți despre alte cazuri similare celui al lui Phillip și Nancy Garrido sau despre psihologia adepților de cult, veți vedea această dinamică psihologică în acțiune. Puține cupluri sunt mai solide sau mai periculoase decât acești parteneri întru rău: combinația psihopat și narcisist malign.
Citiţi şi
Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
System Crasher – Copilul problemă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
