Pariziencele au devenit, și ele, niște țărănci. Parizianca este, în general, la fel de țărancă ca bucureșteanca, londoneza, berlineza sau milaneza… Manuelle se îmbracă la fel ca și Geanina, Elisabeth, Gertrud sau Alessandra. De la… mooooll!!! Da! Manuelle și Minuette se iau de mânuță și sunt pline extaz că se duc la „moooool”!!! Singura diferență dintre țoapa snoabă din București și demoazela din Paris este că prima se duce mai răruț la moooool sau pe banii lui iubi! În rest, la moooool vezi aceeași faună: bucățoaie de femei, care se cred „bucățele” bune, care întorc pe invers vorba aia cu „din spate liceu, din față muzeu”. Fie Paris, fie București, vezi prin mooool balene, foci sau morse cu buci lăsate, talie – niema, picioare de elefant.
Parisul nu mai are glamour-ul de altă dată. Nici pe departe! S-a dus! Vremea în care stilul vestimentar șic, pret-à-porter-ul cobora de pe catwalk direct în stradă, a apus. Accidental, într-adevăr, poți vedea câte o pariziancă ce intră parțial în clișeu, dar e mult prea departe de a fi o normă. Moda pariziană descrisă aici este folosită cam doar de scenariști și costumieri când se turnează filme cu tematica franțuzească interbelică și postbelică.
Don’șoarele și doamnele, demoazelele și madamele intră buluc la mooool, se îndoapă bine cu meniurile Double Booster, Mac-meniuri și alte jeguri, într-o frenezie nedemnă nici de eliberații de la Treblinka (ăsta-i un fel de Auschwitz 😉 ). Femeilor le remarcăm, totuși (pentru că nu suntem porci) caracterul unic, personalitatea, stilul și rafinamentul. Deci: parizience sau nu, femeilor le place să fie la modă, adică să se îmbrace de la mooool, de la Lefties, Uterque, Massimo Dutti, Bershka, Oysho, Stradivarius, Zara, Tempe, Pull and Bear etc, branduri ale aceleiași firme, Inditex, care are reputația menținerii vii a sclavagismului, în secolul XXI, prin Bangladesh, Maroc, India, China. Pe afară chiar a fost o știre că la una dintre fabrici, din greșeală logistică, au ajuns etichetele în mod inversat, iar timp de un sezon niciun cumpărător nu și-a dat seama că poartă, de fapt, îmbrăcămintea gândită pentru celălalt brand. Așa sunt moda și stilul la mooool. De neconfundat!
Doamnele și domnișoarele, parizience sau nu, musai se dau cu parfum, tot de la mooool. Că s-a dus dracului și lumea parfumurilor, de unde să știe?! Dolce&Gabbana, Gucci, Hugo Boss, Escada, Dunhill, Lacoste, Max Factor, Rochas ș.a.m.d nu mai sunt ce erau odinioară, fiind doar niște mărci aparținând Procter&Gamble. Da, da! Ăia cu detergenții… Care au zis, de exemplu: „Fuck Gucci pour Homme!” și „Fuck Rochas Lui!” (niște capodopere ale parfumierilor); costă mult ingredientele naturale, hai să întrerupem producerea lor și să facem parfumuri strict din chimicalele ieftine pe care le avem la îndemână în fabrica de detergenți și odorizante auto! Funny, nu-i așa?!
Dar, o femeie stilată nu este completă fără ochelari! Mai ales o franțuzoaică! Și trebuie să își cumpere ochelari de la mooool. Evident, tot ceva unic și distinct, ca și personalitatea ei. Că prostia se plătește scump, poate e prea dur a spune, dar așa e. Toți ochelarii „de firmă” au cam același cost de producție (infim, să ne înțelegem!), au exact, dar exact aceeași calitate și sunt făcuți în exact, dar exact în același loc, în aceeași fabrică! Așadar, compania Luxottica, de exemplu, are ca branduri proprii de ochelari pe Ray Ban, Alain Mikli, Oakley, Sferoflex, Arnette, Eye Safety Systems (ESS), K&L (fostul Killer Loop), Oakley, Oliver Peoples, Persol, X Vogue și branduri pe care le produce sub licență: Armani, Emporio Armani, Armani Exchange, Bulgari, Tory Burch, Brooks Brothers, Paul Smith, Chanel, Coach, DKNY, Michael Kors, Burberry, Prada, Dolce @ Gabbana, Miu Miu, Polo Ralph Lauren, Versace, Tiffany&Co, Ralph, Ralph Lauren. Uf! Am obosit! Oricum, sper că ați prins ideea! Dacă la Passy Plaza, La Passage du Havre, Galerie Vivienne sau Centre Beaugrenelle găsiți altceva decât la AFI Cotroceni, să-mi dați de știre!
Citiți și Unde sunt franțuzoaicele d’antan? scris de o româncă trăită la Paris.
Citiţi şi
Andrei Pleșu – Țoapa de tip nou
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
